Străinul cu inimă de român

Christoph Promberger„Trăim prin natură. Fără ea nu se poate supraviețui.“ O frază, un singur adevăr rostit de un om pe care simți deja că îl cunoști doar pentru că l-ai auzit spunând aceste cuvinte. Pentru că, fără să fi vorbit vreodată până atunci, fără să fi privit în ochii lui, rostind acest adevăr străinul mărturisește aceeași credință ca și tine. Aceea că natura are o putere copleșitoare, un magnetism fără de care viața ar pieri. Așa ar putea fi definită și prima mea întâlnire cu Christoph Promberger (foto), fondatorul Conservation Carpathia. O întâlnire cu un străin despre care nu știam nimic, dar ale cărui iubire și devotament pentru natură m-au făcut să simt că îl cunosc de multă vreme. Povestea străinului care și-a asumat misiunea de a salva pădurile României începe departe de țara noastră, în Germania.

S-a născut în Bavaria, într-o zonă rurală înfrățită cu pădurea. Și-a petrecut aici copilăria și o parte din adolescență, iar în expedițiile în pădure alături de tatăl său și-a descoperit menirea. A înțeles că trebuie să fie mai mult decât un simplu spectator. S-a înscris la Facultatea de Silvicultură din München, iar în timpul studiilor a început să călătorească foarte mult. La 20 de ani a părăsit Bavaria pentru un loc unde, spune el, „natura încă mai poate face ce vrea ea“. Pentru a-și documenta și susține teza de master a ales nordul Canadei, Yukon Territory, o regiune care l-a copleșit prin frumusețea și sălbăticia ei. Aici a avut șansa de a lucra la un proiect de cercetare a lupilor. Experiența aceasta l-a fascinat, iar la finalul proiectului a revenit în München cu gândul de a continua studiul acestor prădători.

Însă pentru a-și împlini misiunea a trebuit să caute o țară care încă mai avea lupi în pădurile ei. A fost șansa României de a fi descoperită. În 1992 Cristoph Promberger călătorește spre tărâmul celor 3.000 de lupi. Nu știa aproape nimic despre România, auzise doar că „pentru a trăi aici ai nevoie de un tanc pentru că este periculos și toată lumea te fură.“ A riscat și a descoperit în schimb o țară unică în Europa prin sălbăticia ei. A fost suficient să rămână aici zece zile pentru a-și spune că acesta este locul unde proiectul său cu lupii va prinde viață. După un an a obținut finanțarea necesară derulării lui și s-a întors în România pentru a experimenta pe propria piele traiul într-o țară balcanică. Și-a spus că va petrece aici trei ani și iată că au trecut mai bine de 20.

Primul an în România a fost marcat de bucuria de a pătrunde în zone sălbatice, neatinse de mâna omului, dar și de neajunsurile traiului într-o țară mică, puțin dezvoltată, care abia începea să își revină după dictatura în care trăise. Și totuși a rezonant cu oamenii de aici. Spune despre români că sunt foarte flexibili și că au încă o profundă comuniune cu natura. Aici a cunoscut-o și pe Barbara, o austriacă venită în România tot pentru lupi. Fascinația pentru aceste animale i-a adus împreună, iar astăzi ei sunt spiritul echipei Conservation Carpathia. „Suntem făcuți pentru conservare“, spune astăzi omul care vrea să creeze în ultimul loc sălbatic al Europei un parc natural de talia Yellowstone-ului.

În primii zece ani și-au împărțit timpul între Crașna, o localitate mică de lângă Brașov, și Zărnești, acolo unde și-au construit o căbănuță fără utilități. Pentru că i-a plăcut foarte mult viața simplă lipsită de pretențiile societății moderne, Cristoph mărturisește că acesta a fost mai degrabă căminul lui. În această căbănuță, lipsită de confortul dat de căldura gazelor, de apa menajeră sau de lumină, a petrecut foarte mult timp. „Să trăiești într-un loc unde noaptea animalele sălbatice coboară de pe munte aproape de casa ta, asta înseamnă calitate a vieții.“ După 20 de ani aici, în țara în care a dezvoltat un proiect unic în Europa, Conservation Carpathia, străinul cu inimă de român spune că este acasă. Pentru el, România este una dintre cele mai frumoase ţări ale continentului european şi cel mai spectaculos lucru este că încă nu a reuşit să îi cunoască toate frumuseţile.

Laura ZMARANDA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email