Reducerea cotei TVA la 9%: nesustenabilă şi discriminatorie

După perpetue amânări şi tergiversări, Guvernul Ponta a emis OG nr 6/2015 prin care, începând cu 1 iunie 2015, se aplică cota TVA de 9%, de la 24%, la toate alimentele destinate consumului uman şi animal, inclusiv băuturile nealcoolice, animale şi păsări vii domestice, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, precum şi la prestările de servicii de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice.

În timp ce executivul îşi argumentează măsura prin creşterea încasărilor, comunicate de ANAF, în trimestrul I, FMI cere explicaţii privind sustenabilitatea măsurii pe termen lung, iar vicepreşedintele Comisiei Europene pentru moneda euro şi politici sociale, Valdis Dombrovskis, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de măsura guvernului. Pe plan local, măsura este susţinută de patronatele industriei alimentare (APRIL, ROMALIMENTA), retaileri şi chiar de Daniel Constantin – ministrul Agriculturii, în timp ce Consiliul Fiscal, Consiliul Concurenţei şi chiar unii economişti îşi exprimă rezervele, fără a fi însoţite însă de calcule lămuritoare, la fel ca măsurile prezentate de specialiştii guvernamentali.

Evaziunea fiscală, între realitate şi manipulare

Deşi scopul declarat al măsurii este reducerea evaziunii fiscale, pe lângă efectul benefic al creşterii puterii de cumpărare, toată lumea este conştientă că această măsură va crea un gol de resurse financiare în bugetul de stat estimate de Guvern la circa 5 mild lei, în detrimentul finanţării educaţiei, învăţământului, sănătăţii, culturii, investiţiilor în infrastructură. Chiar dacă în trimestrul I încasările din TVA au fost mai mari cu 1.503,21 mil lei faţă de 2014, acestea sunt conjucturale, fiind determinate de plata hotărârilor judecătoreşti profesorilor, în devans şi majoritar în luna decembrie, cu efecte favorabile asupra comerţului şi plata TVA exigibile pe 25 ianuarie 2015.

Din 2000, România a avut un decalaj mediu la colectarea TVA de peste 40%, cu un vârf de 44%, faţă de o medie de 16% din celelalte state membre, ceea ce înseamnă că, din 24 lei achitaţi de consumator, statul a încasat doar 13,34 lei la 100 lei bunuri şi servicii achiziţionate. România a pierdut 8,841 mild. euro în 2012 şi 8,97 mild. euro în 2011, faţă de 10,3 miliarde de euro din TVA în 2010.

Din păcate, conştient sau nu, se face o gravă confuzie între evaziunea fiscală şi decalajul între veniturile din TVA determinate teoretic şi cea încasată efectiv, între cota TVA colectată şi cota exigibilă de plată fără a nega existenţa unor comercianţi incorecţi, a evazioniştilor, inducându-se o anume adversitate contra comercianţilor. Decalajul este influenţat de durata şi ciclicitatea producţiei, viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse finite, dar şi de procedurile de gestionare a acesteia ca urmare a unor scutiri, reduceri sau amânări de la plată, integrale sau parţiale, prin acte normative.

Evaziunea fiscală se manifestă prin sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice şi juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. Evaziunea reprezintă fapta contribuabilului, făcută cu intenţie, de reţinere şi de nevărsare a sumelor datorate, distrugerea sau refacerea documentelor, întocmirea cu rea-credinţă a documentaţiilor având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări şi/sau restituiri de la buget etc.

De altfel, în Raportul CE din 26 februarie a.c. se remarcă: plata TVA rămâne îngrijorătoare, iar politica fiscală este lipsită de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică. La rândul său, comisarul european Algirdes Semeta a afirmat: „Statele nu îşi pot permite să piardă venituri – 177 mild. euro – de o asemenea amploare. Comisia se concentrează pe reformarea fundamentală a sistemului fiscal pentru a-l face mai eficient şi mai greu de fraudat.“

Producătorul agricol, în continuare discriminat

Prin analizele şi documentaţiile publicate, dar şi trimise factorilor de decizie, MFP, MADR, preşedinţie, prim-ministrului, preşedintelui Senatului, unor sindicate şi patronate, am demonstrat efectele perverse ale reducerii TVA colectată pe filieră la pâine la 9% şi folosirea sintagmei „scutit de la plata TVA“ pentru producătorul agricol, dar şi pentru bugetul de stat, multiplicarea birocraţiei, abuzurilor şi actelor de corupţie, constatate prin intensificarea controalelor de organele abilitate.

Deşi benefică pentru coşul zilnic cu circa 71 lei, la un consum pentru hrană de 37% dintr-un salariu mediu net de 1.731 lei/lună, procesatorii economisesc 240 lei la 1.000 lei materie primă agricolă prin aplicarea taxării inverse, iar comercianţii 150 lei la 1.000 lei mărfuri alimentare achiziţionate, reducerea TVA nu va îmbunătăţi gradul de colectare din cota standard. Pe lângă reducerea resurselor financiare încasate, va mări volumul restituirilor/compensărilor de TVA de la bugetul de stat (în 2013 s-au restituit 16,4 mild. lei) şi dezavantajează producătorii agricoli. Prin menţinerea cotei de 24% pentru toate inputurile achiziţionate de producătorii agricoli, indiferent de regimul de proprietate şi de organizare a producţiei agricole, coroborat cu aplicarea taxării inverse, se imobilizează resurse financiare proprii şi/sau împrumutate, se erodează valoarea subvenţiilor. Chiar dacă se dă dreptul la compensări şi se restituie TVA negativă, de aceasta se beneficiază, după 45 de zile, numai cei 31.000 producători organizaţi juridic şi înregistraţi ca plătitori de TVA, care deţin 44% din SAU (5.856 mii ha). Cei 3.828 mii de producători individuali, care deţin 7.450 mii ha (56% din SAU), sunt obligaţi să o suporte pe cheltuieli, ca de altfel şi cei organizaţi juridic care nu întrunesc condiţiile stabilite prin Codul fiscal. Pe lângă discriminarea faţă de utilizatorii producţiei agricole, se creează dezavantaje şi între producătorii agricoli, creşte birocraţia, îi obligă să „alerge“ la organele fiscale pentru recuperarea TVA aferentă tuturor inputurilor (seminţe, îngrăşăminte, erbicide, pesticide, furaje cultivate, carburanţi şi lubrefianţi, piese de schimb, serviciile cu utilităţile etc.) necesare realizării producţiei agrozootehnice.

Ec. dr. Mircea TOMA