Porumbul, pe piaţa naţională

Porumbul este a doua cereală ca importanţă în România şi a ocupat în mod tradiţional cea mai mare suprafaţă în agricultura românească. După suprafaţa cultivată cu porumb, România se află pe primul loc la nivelul UE-27, dar ca producţie obţinută ocupă doar locul 7, existând potenţial nevalorificat de creştere a producţiei medii la hectar.

Producţia de porumb obişnuită în România este de aproximativ 9 milioane de tone (şi se poate dubla uşor cu utilaje adecvate), sporind excedentul existent pe piaţa UE. Acesta este unul dintre motivele pentru care comercianţii se aşteaptă ca suprafeţele cultivate cu porumb să se micşoreze la aproximativ 2,5 milioane ha, ceea ce va asigura necesarul pentru consumul intern (incluzând şi o creştere a folosirii acestuia în hrana animalelor).

Se observă un interes deosebit al agricultorilor români pentru creşterea producţiei de bioetanol şi biodiesel. În Europa şi peste tot în lume aceasta poate să constituie un factor major în ajustarea structurii culturilor.

Motivele pentru care fermierii înfiinţează culturi de porumb nu sunt de ordin comercial. Fapt este că, după ce îşi acoperă nevoile proprii, iar preţul porumbului este bun, surplusul de producţie este valorificat parţial pe piaţa organizată sau pe cea ţărănească.

Loturile semincere, doar 3% din suprafaţă

România este al treilea mare producător de sămânţă hibridă de porumb, după Franţa şi Ungaria. Suprafaţa însămânţată cu porumb loturi de hibridare, în acest moment, este doar de 3% din totalul suprafeţei cultivate cu porumb, dar există tendinţa de majorare a acestor suprafeţe.

În acelaşi timp, companiile străine au modificat zonele cultivate cu varietăţi străine conform cererii locale şi de export. În ultimii ani, porumbul nu a fost o cultură atractivă pentru fermele comerciale, care folosesc sămânţă certificată, ca urmare a profiturilor mari obţinute din cultura rapiţei. Comercializarea şi vânzarea porumbului este slab dezvoltată, în timp ce pentru rapiţă marketingul este mult mai stabil.

Odată cu revigorarea unităţilor de creştere a animalelor, a diversificării produselor din industria alimentară, considerăm că cererea privind calitatea porumbului va creşte şi va influenţa creşterea cererii de seminţe certificate.

Evoluţia preţurilor pe piaţa internă

Informaţiile privind preţurile grâului au fost furnizate de ROMPAN şi includ următoarele calităţi: porumb pentru morărit şi porumb furajer (conform SR ISO 7970-2001). Punctul în care se face raportarea preţului este poarta silozului.

Preţurile se preiau de la câteva sute de agenţi economici distribuiţi în toată ţara, după cum urmează: regiunea Nord – Est, judeţul Bacău – 5 IMM-uri; regiunea Sud – Est, judeţul Galaţi – 4 IMM-uri; regiunea Sud – Muntenia, judeţul Prahova -14 IMM-uri; regiunea Sud – Vest, judeţul Dolj – 4 IMM-uri; regiunea Vest, judeţul Timiş – 6 IMM-uri; regiunea Nord-Vest, judeţul Sălaj – 1 IMM; regiunea Centru, judeţul  Braşov – 4 IMM-uri; regiunea Bucureşti – Ilfov – 15 IMM-uri. Unitatea de măsură folosită este lei/tonă. Menţionăm faptul că nu sunt comunicate cantităţile tranzacţionate, ci numai media lunară ponderată. Preţul furnizat include: preţul produsului agricol, preţul transportului şi cu manipularea produsului de la fermă la poarta silozului şi TVA-ul nefiind inclus.

Preţurile medii, la nivel de judeţ, ale porumbului pentru morărit au fost mai mari cu până la 50 lei/tonă faţă de porumbul destinat furajării, pe parcursul anului 2009.

Cele mai ridicate preţuri pentru porumbul destinat morăritului au fost înregistrate în judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu, care nu au ca specific cultura porumbului. Porumbul furajer a înregistrat cel mai ridicat preţ în judeţul Ilfov, iar cele mai scăzute în judeţele Brăila (ca urmare a ofertei mari de porumb boabe), Bistriţa, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare, aici în principal datorită porumbului importat din Ucraina sau Ungaria.

Preţurile medii lunare ale porumbului înregistrate de Institutul Naţional de Statistică (reprezintă o medie a tuturor canalelor de comercializare) cât şi cele din baza de date Agronet (reprezintă preţul la poarta silozului) au înregistrat un maxim în lunile de vară, când oferta este scăzută.

Preţurile medii lunare ale porumbului destinat morăritului sunt ceva mai ridicate decât ale porumbului destinat furajării animalelor datorită calităţii, dar şi costurilor implicite ale depozitării.

Cele mai ridicate preţuri ale porumbului destinat morăritului s-au înregistrat în luna iunie, când oferta este limitată, iar estimările privind viitoarea producţie incerte.

Din datele de care dispunem, au fost efectuate tranzacţii cu porumb furajer doar în primele opt luni ale anului 2009. Lunile iunie şi iulie s-au remarcat prin cele mai ridicate preţuri de comercializare a porumbului furajer.

După cum se poate remarca, încă din luna mai preţurile minime şi maxime au fost în general aceleaşi ca urmare a limitării ofertei.

Iuliana IONEL
Institutul de Economie Agrară – Academia Română