Piaţa europeană se deschide pentru porcul românesc: cu ce folos?

Sunt lăudabile eforturile actualei echipe ministeriale de a redeschide piaţa europeană pentru carnea de porc românesc. Întrebarea este: cu ce folos?

Dacă ar fi să ne comparăm cu străinătatea, România va fi obligată să vândă scump pe acele segmente ale pieţei europene unde se înregistrează o supraproducţie relativă. Şansa de a ne impune produsele pe pieţele de referinţă ale pieţei comunitare sunt pe cât de minime, pe atât de riscante. Important este, totuşi, că din acest an am putea reveni pe piaţa internaţională, fără nicio restricţie de ordin sanitar-veterinar.

Nu de acum şi nici de ieri, ci chiar de două decenii, porcul românesc trăieşte o dramă. El a fost lovit în primul rând de acţiunile nesăbuite ale neoreformatorilor, care au distrus mai ales ce a fost bun în existenţa acestei specii. Au urmat apoi bolile contagioase care erau cât pe ce să-l scoată inclusiv de pe piaţa românească. Chiar şi aşa porcul românesc reprezintă prea puţin într-o agricultură care, cel puţin teoretic, a fost construită pentru a asigura furajarea a minimum 15 milioane de porcine.

Piaţa cărnii de porc, în cădere liberă

Începutul anului 2011 nu pare să fi fost de bun augur pentru porcul românesc. Asta susţin reprezentanţii producătorilor autohtoni, iar teoriile lor sunt confirmate într-o oarecare măsură şi de căderea drastică a pieţei cărnii de porc. Acesta este unul dintre motivele esenţiale pentru care, de la începutul anului, fermierii români au mers cum s-ar spune în pierdere din cauza preţului de vânzare ce a scăzut sub limita costului de producţie. Constrânşi de această situaţie, crescătorii de porci s-au văzut nevoiţi să tragă încă un semnal de alarmă, anunţând că repercusiunile sunt foarte grave şi prefigurând intrarea în faliment a multor unităţi de producţie.

Cert este că această situaţie nu este unică în România, foarte multe state din Uniunea Europeană confruntându-se cu dificultăţi în sectorul de creştere a porcinelor. Prima concluzie alarmantă care evidenţiază acest lucru este scăderea efectivelor de animale în ultimii trei ani.

Oferta tot mai scăzută ar fi trebuit să crească preţul de valorificare, dar în mod paradoxal piaţa cărnii de porc a înregistrat un trend descendent. Acest recul a culminat la începutul anului cu scăderea preţului până la 4-5 lei, în vreme ce preţul de cost pentru creşterea animalelor este de aproximativ 6 lei.

Previziuni

Vestea proastă vine din partea crescătorilor de porci care anunţă că este posibil ca preţul cărnii de porc să crească în perioada imediat următoare, după ce costurile de producţie s-au majorat şi ele.

În disperare de cauză, ei au apelat la o soluţie extremă, şi anume iniţierea unui dialog deschis cu autorităţile, în urma căruia să se prefigureze un plan pentru traversarea crizei. În cazul în care discuţiile pe care le vor avea cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii nu vor avea efectul scontat, fermierii ameninţă că vor recurge la proteste de stradă.

Efectivele au scăzut în mod constant

Dacă este să facem o analiză amplă a sectorului de creştere a porcinelor, o să constatăm că, în pofida tuturor eforturilor depuse de către cei care pledează pentru porcul românesc, acesta a avut în România o existenţă destul de chinuită. Ultimii 11 ani au însemnat o perioadă în care efectivele au înregistrat oscilaţii minore, dar numărul porcilor în România continuă să fie unul foarte mic în raport cu anii de dinainte de 1989. În perioada cuprinsă între 2000-2011, apogeul, dacă îi putem spune aşa, a fost atins în 2006, atunci când România deţinea un efectiv total de 5 milioane de capete, dintre care doar 1.400.000 erau crescute în unităţi care produc pentru piaţă.

Începând cu anul următor, numărul efectivelor de porci a început să scadă treptat, astfel încât în 2010 aveam în producţie aproximativ 4.300.000 de exemplare, dintre care 1.634.000 crescute în flux industrial.

Nici la capitolul efectivelor de scroafe nu stăm mai bine. Ca şi în cazul porcilor pentru producţie, efectivul cel mai mare de scroafe a fost înregistrat în 2006, atunci când aveam 362.000 de exemplare, dintre care 118.000 crescute în sistem industrial. Astăzi, avem un efectiv total de 292.000 de capete, dintre care 120.000 de scroafe exploatate în sistem industrial.

În condiţiile acestea, şi producţia de carne a scăzut treptat, de la 623.000 tone în 1997, la 424.000 tone echivalent carcasă în 2010.

În loc de concluzii

În România, crescătorii de porci au învăţat că trebuie să se descurce singuri. Prin forţe proprii au reuşit să aducă complexele şi fermele de tip industrial la o stare relativ normală, chiar dacă mai sunt încă multe de făcut. Drama lor este că nu pot controla piaţa cărnii de porc, asta pentru că România continuă să fie un importator pentru ţări precum Germania şi că o bună parte din producţia importată poate fi contestată din punct de vedere calitativ. Ea are căutare în România pentru simplul motiv că are un preţ mai mic. Actuala criză pe care o suferă piaţa cărnii a obligat la noi reguli de joc. Preţurile de dumping la care s-a comercializat la începutul acestui an kilogramul de carne de porc au produs o destabilizare în sistemul de valorificare internă. Efectul este că preţul de vânzare, la poarta fermei, a scăzut, ajungând în jurul valorii de 5 lei/kg greutate vie, iar crescătorii sunt în pericol să îşi blocheze fluxul de producţie.

Laura DOBRE ZMARANDA