Petrolul e pe sfârşite. Cu ce îl vom înlocui?

În toată lumea, politicienii par să ignore riscurile, dar o criză a petrolului este inevitabilă, consideră Simon Taylor, autorul studiului Global Witness. Un asemenea scenariu va atrage inflaţie în ţările dezvoltate, în timp ce preţul barilului va deveni prohibitiv pentru statele sărace ale lumii, care vor rămâne condamnate la subdezvoltare.

Citând date ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), raportul GW arată că estimările privind suficienţa rezervelor petroliere cunoscute au fost excesiv de optimiste. În condiţiile reluării creşterii economice, de acum până în 2015 va exista o diferenţă de şapte milioane barili pe zi între cerere şi ofertă. Practic, circa 8% din cererea mondială de 91 milioane barili pe zi ar urma să fie neacoperită. AIE prevede că producţia de petrol va scădea cu 50% până în 2020 şi economia mondială va avea nevoie de încă 6-4 milioane barili pe zi până în 2030. Această cantitate – care reprezintă de şase ori producţia zilnică din prezent a Arabiei Saudite – va fi imposibil de furnizat fără descoperirea unor noi zăcăminte.

Terra, într-o încălzire periculoasă

Pe plan mondial, la problema epuizării resurselor neregenerabile se adaugă şi încălzirea globală determinată de creşterea emisiilor gazelor cu efect de seră şi subţierea stratului de ozon.

Cercetările efectuate arată că, în ultimii 100 ani, temperatura medie globală a crescut cu 0,74°C, prognozându-se că până în 2050 va creşte cu 2,50°C. Creşterea temperaturii la nivel global determină topirea gheţarilor, stări extreme ale vremii, impact important asupra agriculturii, creşterea nivelului mării.

Potenţialul de încălzire globală (GWP) este determinat de creşterea volumului gazelor cu efect de seră: metanul (CH4), dioxidul de carbon (CO2), protoxidul de azot (N2O), halocarburile rezultate din activităţile umane, ozonul, vaporii de apă, aerosolii etc., apreciindu-se că, anual, această creştere în ceea ce priveşte CO2 este de aproape 1 mld.t CO2 echiv.

Impactul modificării climei
(vezi tabel revistă – pe baza de abonament)

Creşterea intensităţii de manifestare a celor două mari ameninţări la nivel global, criza resurselor neregenerabile şi procesul de încălzire globală corelat cu creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră au determinat declanşarea şi impulsionarea cercetărilor pentru găsirea altor resurse de energie de tip regenerabil. Aceste surse sunt:

• Biomasa à biocarburanţi, peleţi, brichete etc.;
• Energia eoliană;
• Energia solară – energia fotovoltaică;
• Energia valurilor sau marină
• Energia hidro;
• Gaz de fermentare a deşeurilor;
• Gaz provenit din instalaţiile de epurare a apelor uzate biogaz.

Pe baza rezultatelor s-a ajuns ca, în 2006, energiile regenerabile să ocupe 12,7% din structura consumului de energie primară. În cadrul acesteia, biomasa solidă contribuie cu 9,5%, hidroelectricitatea cu 2,2%, energia geotermală cu 0,4%, iar celelalte cu câte 0,1-0,2%.

Dr. Emilian OANCEA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email