Pe măsură ce pandemia dispare, apare… criza

Share

Când vine vorba de economia influențată de COVID-19 este posibil ca cele mai grave simptome să nu apară până când virusul nu intră în remisie. În toată Europa pandemia și blocajele sale au accelerat tendințe precum automatizarea și inegalitatea economică, după cum arată jurnaliștii de la Politico într-o analiză din care vom spicui principalele idei.

Astfel, acordarea de salarii de urgenţă, interdicțiile de evacuare, amânările împrumuturilor – aceste măsuri temporare au stagnat o parte din „sângerarea“ cauzată de cel mai mare șoc global de după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar aceste măsuri de urgenţă sunt pe cale să se termine, ceea ce înseamnă că „vara recuperării“ riscă să devină o iarnă prelungită, marcată de o creștere a decalajului de venit și a discordiei sociale.

Pe măsură ce economiile ies din pandemie, factorii de decizie politică se confruntă cu o alegere brutală: alină suferința celor mai afectați de pandemie sau folosește fluxul de bani fără precedent pentru transformarea într-un viitor mai verde, după cum se arată în analiza Politico preluată de financialintelligence.ro.

Dacă „iarna economică mușcă“, așa cum se așteaptă mulți economiști, publicul va cântări în alegerile lor – dacă nu la urne, atunci pe străzi. Tulburările civile au crescut ca urmare a altor pandemii recente, a constatat o recentă analiză a Fondului Monetar Internațional, atingând punctul culminant în medie la doi ani după trecerea amenințării pentru sănătate.

O perioadă „îngheţată“

În timpul pandemiei, în Europa au încetat revoltele populare, cum ar fi jachetele galbene ale Franței – stimulate de planul verde al președintelui Emmanuel Macron de a reduce consumul de gaze taxându-l – sau grevele din sectorul public împotriva reformelor muncii din Grecia. Falimentele au scăzut de la începutul pandemiei și sunt încă mult sub rata lor de la sfârșitul anului 2019, potrivit Eurostat. Unele studii sugerează că decalajul salarial a scăzut în timpul pandemiei. Dar, totul este un miraj, după cum scrie Politico.

Teama de contagiune și măsurile de urgență care au permis autorităților să restricționeze mișcările cetățenilor au pus capăt protestelor de pe stradă, spun economiștii, dar nu și nemulțumirilor lor. Acestea sunt pe cale să se adâncească: mai mult de 40% dintre respondenții la un sondaj OCDE din 25 de țări s-au confruntat cu un fel de întrerupere legată de locul de muncă din cauza coronavirusului, inclusiv reduceri salariale. Cu toate acestea, deocamdată, subvențiile de urgență și protecția falimentului au ascuns costul real al pandemiei, care a închis forța de muncă predominant slab calificată în sectoarele de servicii și producție.

„Când se vor încheia schemele de ajutor vom vedea impactul real“, a declarat José García-Montalvo (foto), profesor la Școala de Economie din Barcelona. În Spania, inegalitatea veniturilor a crescut în primele șase săptămâni de blocaj din primăvara anului trecut deoarece turismul a dispărut. Planul de salvare de urgență din Madrid le-a oferit lucrătorilor 70% din veniturile lor anterioare, reducând decalajul, deși nu la nivelurile de dinainte.

Guvernul este în discuții pentru continuarea asistenței până în septembrie dar problemele ar putea fi încă în curs, în funcție de câți dintre acești 600.000 de muncitori au fost concediați. „Nu am văzut ultimul cuvânt al acestei crize“, a spus García Montalvo.

În schimb, 2020 a fost benefic pentru conturile bancare ale oamenilor bogați care au putut continua să lucreze, dar nu au avut pe ce să-și cheltuiască banii. Potrivit unei estimări, bogăția financiară din Franța este cu 50 de miliarde de euro mai mare decât ar fi fost fără pandemie.

O dată într-o generație

Efectele ulterioare ale pandemiei ar putea avea un efect la fel de mare asupra politicii ca și COVID-19. În pofida rețelelor de protecție socială prestigioase ale statelor europene, acestea nu sunt de fapt atât de puternice: aproximativ două treimi dintre persoanele care și-au pierdut locurile de muncă înainte de COVID-19 nu s-au calificat efectiv pentru prestațiile de șomaj, a declarat Mark Pearson (foto), directorul adjunct al OCDE privind ocuparea forței de muncă, citând date din 24 de țări, predominant în Europa. În timp ce criza financiară din 2008 nu a făcut prea multe pentru a schimba așteptările cetățenilor în ceea ce privește protecția guvernului împotriva incertitudinii financiare, pandemia a dus la alte așteptări – în medie, 68% dintre respondenții la sondajul OCDE doresc să vadă statul că face mai mult.

„Acesta a fost cel mai mare șoc pentru societățile și economiile noastre de după cel de-al Doilea Război Mondial“, a spus Pearson. Acest lucru ar putea însemna că factorii de decizie politică s-ar putea confrunta în curând cu cereri de a face mult mai mult. „Răspunsul la cel de-al Doilea Război Mondial a fost bunăstarea.“ Spre deosebire de ultima criză, când guvernele au avut tendința de a strânge robinetele de bani, de data aceasta le-au dat drumul, după cum se vede din fondul de recuperare al Uniunii Europene de 750 miliarde euro și din stimulentul de 900 miliarde euro al Washingtonului, precum și din peste 3 trilioane de euro cheltuite de guvernele naționale de la începutul pandemiei.

„Nu este momentul să luăm bani de la cetățeni, ci să le dăm“, a declarat Mario Draghi (foto), fostul președinte al Băncii Centrale Europene care conduce acum guvernul italian, anunțând un nou pachet de ajutor de 40 miliarde euro. Cu toate acestea, în Europa, în special la Bruxelles, o mare parte din acești bani au fost alocați nu pentru ajutor imediat, ci pentru eforturi care vor ecologiza economia și o vor pregăti pentru era digitală. Politicienii sunt de obicei criticați pentru miopie.

Dar, folosind stimulul post-COVID ca instrument de transformare a economiei, Bruxelles riscă să sacrifice prezentul pentru viitor și potențial să provoace reacții adverse. Pachetul de redresare este o „oportunitate o dată la generație… de a încerca să se remodeleze structura economică“, a spus Pearson, iar trecerea la o economie ecologică este imperativă. „Cu toate acestea, nu va fi o sursă enormă de locuri de muncă.“ El a adăugat: „Este o adevărată dilemă.“

Bogdan PANȚURU