O podgorie de legendă – Domeniile Sâmbureşti

A scrie despre vin, despre universul cultural ce înconjoară vinul şi pasiunea celor care au dus la rang de artă vinificaţia lasă pe autor cu o senzaţie de uşoară insatisfacţie. De ce? Fiindcă ar fi potrivit ca, alături de aceste rânduri, să vă putem oferi un pahar din cele mai apreciate licori ale tuturor timpurilor, astfel încât poveştile să prindă viaţă sub aromele şi nuanţele insidioase ale experienţei bahice. Am pregătit pentru dumneavoastră un popas important pentru vinificaţia românească. Vă propunem, aşadar, o perspectivă de ansamblu asupra unei mărci cu tradiţie în domeniul vinificaţiei româneşti.

Cu patru milenii în urmă, străbunii îşi îngrijeau viile aproape ca astăzi, aşa cum o dovedesc uneltele dezgropate de arheologi. Savantul german A. Griesbach scria în 1872: „Patria viţei-de-vie trebuie căutată în ţinuturile păduroase din Pont şi din Tracia, până dincoace de Dunăre…“, iar istoricul francez Raymond Billiard spunea în 1912: „Dintre toate părţile Europei, Tracia a fost, poate, cea mai veche şi cea mai respectată pentru vinurile sale şi aceea care şi-a păstrat mai mult timp prestigiul.“

Pe aceste premise şi-au clădit specialiştii oenologi de la Sâmbureşti filosofia şi, tot din aceste motive, găsim în podgoria de pe malul Oltului nu doar cele mai renumite soiuri internaţionale, soiuri pentru care Sâmbureştiul şi-a câştigat deja faima, ci şi cele mai vechi şi mai nobile soiuri româneşti.

Istoria

Cu o latură străjuită de versanţii impunători ai Munţilor Carpaţi şi cu Oltul ocrotitor pe cealaltă dintre laturi, Sâmbureştiul se întinde molcom peste un pământ miraculos şi roditor. Sâmbureştiul a intrat falnic în istorie. Numele îi apare în ceasloave încă de acum patru sute de ani şi îl găsim aflat în stăpânirea marelui boier, logofăt, cronicar, diplomat şi strateg Theodosie Rudeanu, mâna dreaptă a lui Mihai Viteazul. Tot ceasloavele ne spun că aici se făcea vin de pe-atunci, povestindu-ne despre subtilităţile ocupaţiei de paharnic încă de la 1638. Regăsim moşia, de-a lungul anilor, sub stă­pâniri de vază: nepotul lui Dan Danilovici, marele vistiernic al lui Matei Basarab, apoi ginerele lui Brâncoveanu şi, pe la 1800, o aflăm în proprietatea Brătienilor.

A fost însă nevoie de o perioadă întunecată ca Sâmbureştiul să intre definitiv în legendă. Epoca „împlinirilor măreţe“ de după 1945, asezonată cu lipsuri şi penurie, a transformat fiecare sticlă de Sâmbureşti într-o recompensă, de vreme ce aveau acces la aceste vinuri numai căpeteniile partidului. Se spune chiar că vinul preferat al lui Stalin era un vin de Sâmbureşti.

Vinuri medaliate

Vinurile de Sâmbureşti s-au bucurat de un mare succes peste hotare, fiind apreciate drept unele dintre cele mai bune vinuri roşii ale lumii. Faima a fost întâia dată câştigată în 1891 la Paris. Profesorul J. Roger, expertul care a selecţionat vinurile din România pentru expoziţia de la Paris din 1937, a sesizat la vinurile de Cabernet Sauvignon din recolta 1925 culoarea rubinie şi gustul de ienupăr. Pierre Andrieux, în „Les vins de France et d’ailleurs“, Paris, 1939, spunea că vinul roşu Cabernet de Sâmbureşti este ca „sângele de taur“.

La Concursul internaţional din fosta R.D.G, 1961, patru probe trimise au fost premiate cu patru medalii de aur. La Tbilisi, Liubliana, Leipzig s-au câştigat 28 de medalii de aur şi 16 de argint. La Budapesta, Moscova, Paris şi Bordeaux, vinurile roşii de Sâmbureşti au primit 16 medalii de aur şi 12 de argint. La cel de al VII-lea Concurs Internaţional de vinuri de la URGUP–Turcia din 21-29 mai 1973, din cinci probe trimise, trei au câştigat aur şi două argint. Lista de reuşite ale vinurilor de Sâmbureşti continuă până în zilele noastre, dovedind caracterul nobil al acestor vinuri.

Soiurile Sâmbureşti

Vinurile Sâmbureşti răspund pretenţiilor tuturor iubitorilor de vin, gama propusă de olteni conţinând Fetească regală, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Fetească Neagră, Chardonnay şi Merlot.

Despre Cabernet Sauvignon de Sâmbureşti, autorul şi omul de cultură Radu Anton Roman scria: „Solemn ca o declaraţie interguvernamentală de război rece, arogant ca un grof ungur, sumbru şi catifelat ca hainele de doliu ale reginelor Spaniei, Cabernet Sauvignon-ul de Sâmbureşti păşeşte triumfător şi majestuos prin lume, îmbrăcat cum niciun alt vin ieşit din matca românească n-a făcut-o încă: e frumos la culoare ca un înger negru. Are un parfum dur, pietros, de sălbăticiune nobilă, dar şi de lichen înflorit pe stânci de cuarţ roşu. Îmbracă mai întâi palatele gurii cu o uluitoare senzaţie vegetală, un fel de fruct aspru, necunoscut, copt între gheţuri. Apoi se aşază temeinic, cu bruschete de ocupant, în adevărata lui substanţă vitală, forţa. Remanenţa lui se întinde pe săptămâni întregi, te trezeşti tulburat, lingându-ţi buzele uscate, pentru că ai visat o picătură din acest sânge aristocrat pulsându-ţi prin artere.“

Sorin STAICU