Norme comune pentru schema de plată de bază şi plăţile conexe

Pe baza reformei din 2003 şi a Bilanţului de sănătate din 2008, care au decuplat plăţile directe de producţie, regulamentul urmăreşte direcţionarea mai bună a ajutorului şi pregătirea terenului pentru convergenţa nivelului sprijinului în şi între statele membre.

Referindu-se la provocările actuale şi viitoare, Comisia a subliniat 3 categorii, şi anume:

– economice: securitatea alimentară, criza economică, volatilitatea preţurilor;
– de mediu: schimbările climatice, biodiversitatea;
– teritoriale: vitalitatea zonelor rurale, diversitatea agriculturii UE.

Comisia a precizat că propunerea de regulament răspunde strategiei Europa 2020, menţionând:

– producţia alimentară viabilă – acordarea plăţilor directe pentru stabilitatea veniturilor; competitivitatea agriculturii UE;
– gestionarea durabilă a resurselor naturale şi acţiunile privind schimbările climatice; promovarea ecologizării prin inovare;
– dezvoltarea teritorială echilibrată.

Din 2014, fermierii UE vor avea acces la următoarele instrumente:

– obligatorii pentru toate statele membre:

– plata de bază – plata forfetară naţională sau regională pe suprafaţa eligibilă (hectar); regiunile şi criteriile stabilite rămân la latitudinea statelor membre;
– plata ecologică – diversificarea culturilor; menţinerea păşunilor permanente;
– tinerii fermieri – până la 2% din anvelopa naţională, vârsta mai mică de 40 ani, sprijin pentru o perioadă de 5 ani de la instalare;

– voluntare:

– plăţile cuplate – până la 5% din anvelopa statului membru sau până la 10% sau mai mult cu derogare, pentru o gamă largă de sectoare;
– sprijinul pentru zonele defavorizate natural – până la 5% din anvelopă;

– simplificate – pentru micii fermieri:

– obligatorie pentru statele membre, dar voluntară pentru fermieri – simplificarea controalelor şi a modalităţii de plată; maximum 10% din anvelopa de sprijin.

Prezentarea schemelor, în consens cu prevederile din propunerea de regulament:

– plata de bază:

– redistribuirea plăţilor directe între statele membre cu o perioadă de convergenţă (2014-2017) şi între fermieri cu o plată uniformă, în euro, pe hectar din 2019, în baza drepturilor de plată alocate în 2014;
– norme similare cu schema actuală SPS – drepturi de plată, rezerva naţională, posibilitatea transferurilor în anumite condiţii;
– criterii noi de eligibilitate – fermier activ;
– precondiţie pentru plata de înverzire, schema pentru tinerii fermieri şi sprijinul pentru zonele defavorizate natural.

– plata pentru înverzire:

– suplimentarea plăţii de bază, obligatorie pentru statele membre şi fermieri dacă optează pentru plata de bază, condiţionată de:
– diversificarea culturilor – minimum 3 culturi (maximum 70%, minimum 5%);
– menţinerea păşunilor permanente la nivelul fermei;
– 7% din terenul arabil scos din circuitul agricol.

– schema pentru tinerii fermieri

– acordată pentru instalarea tinerilor care au mai puţin de 40 de ani pentru o perioadă de 5 ani;
– până la 2% din alocarea naţională a plăţilor directe; posibilitatea revizuirii în 2016;
– plata anuală suplimentară plăţii de bază – 25% din valoarea medie a drepturilor de plată multiplicată cu numărul drepturilor (limite maxime – 25 ha drepturi de plată; iar peste 25 ha, un echivalent pentru ferma medie la nivel naţional).

– plăţile cuplate

– se acordă opţional în diverse sectoare (doar sectoarelor sau regiunilor care întâmpină probleme economice, sociale şi/sau de mediu) pentru menţinerea nivelului actual al producţiei până la 5% din anvelopa statului membru, cu o derogare posibilă de până la 10% pentru anumite state membre (inclusiv SAPS), iar pentru mai mult de 10% se face cu acordul Comisiei Europene;
– plata specifică pentru bumbac – obligatorie (în acord cu actul de aderare a Greciei).

– sprijinul pentru zonele cu constrângeri naturale

– se acordă opţional conform art. 33 (1) al noii propuneri privind dezvoltarea rurală;
– plata anuală suplimentară plăţii de bază;
– până la 5% din plafonul naţional anual;
– posibilitatea regionalizării sprijinului (regiunile nu trebuie să fie neapărat aceleaşi cu cele pentru acordarea plăţii de bază);
– posibilitatea revizuirii în 2016.

– schema pentru micii fermieri:

– suma forfetară de plată – mai puţin de 15% din plata medie naţională per beneficiar sau plata medie naţională per hectar maximum 3 ha; minimum 500 euro şi maximum 1.000 euro;
– maximum10% din alocarea naţională;
– exceptarea de la ecocondiţionalitate şi înverzire – simplificare, conform art. 92 din propunerea de regulament privind aspectele orizontale;
– condiţionată de menţinerea unui număr echivalent de ha corespunzător numărului de drepturi de plată deţinute.

– plafonarea plăţilor directe:

– neaplicarea plafonării la plăţile acordate pentru practicile care respectă cerinţele de mediu – componenta de înverzire.
– stabilirea plafoanelor şi limitelor ajutoarelor;
– luarea în calcul a numărului persoanelor angajate pentru a nu afecta forţa de muncă importantă din exploataţiile agricole mari.

Nivelurile medii de plăţi directe pe hectar sunt calculate prin împărţirea anvelopelor de plăţi directe la suprafaţa potenţial eligibilă (SPE), aşa cum este declarată de statele membre în statisticile IACS pentru anul 2009.

Plafonul naţional aferent schemelor de plată din proiect este mai mare decât în legislaţia în vigoare cu aproximativ 154 milioane de euro anual începând cu anul de referinţă 2016, astfel în 2016 România, conform R 73/2009, ar fi beneficiat de 1,780 milioane euro, faţă de 1,939 milioane euro, cât este prevăzut de proiectul de reformă al PAC.

România va continua şi în perioada 2012-2016 procesul de introducere treptată a plăţilor directe (phasing-in) şi va avea posibilitatea să acorde, în continuare, şi plăţi naţionale complementare. Acest proces se aplică încă din anul 2007, când procentul alocat României a fost de 25% din nivelul plăţilor directe (din FEGA), dar la care s-au  aplicat referinţele istorice, respectiv randamentele de producţie înregistrate în România într-o perioadă nefavorabilă, respectiv 1998-2002, când agricultura era în restructurare.

Conform legislaţiei actuale, în anul 2016 plata directă pe hectar în România va fi de numai 68% (respectiv 183 euro/ha) din nivelul subvenţiei medii europene, care este de 267 euro/hectar. Conform noii propuneri, la acest nivel de 68% se va aplica convergenţa enunţată de Comisie, ceea ce va însemna să se adauge pentru România 17 euro la subvenţia pe hectar de 183 euro/ha. Astfel, în anul 2016 subvenţia va fi de 200 euro/ha, respectiv 76% din subvenţia medie europeană, de 263 euro/ha.