Mai puțină vie plantată în România din fondurile europene

În anul 2019, potrivit Institutului Național de Statistică, România avea o suprafață de vii pe rod de 178.230 ha. Până în 2018 inclusiv, la nivel național, prin programul de reconversie/restructurare, finanțat de Uniunea Europeană, au fost plantate 64.121,3 ha cu viță-de-vie, ceea ce ar reprezenta un procent de reînnoire a podgoriilor de 35,97%.

Să ne uităm puțin în urmă. Începând din 2007, data aderării României la UE, producătorii au avut la dispoziție bani europeni pentru înnoirea plantațiilor de viță-de-vie. Strict cu această destinație a fost măsura de restructurare-reconversie, prin intermediul căreia, în intervalul 2007-2013, s-au plantat 47.868,3 ha (pe terenurile defrișate), ceea ce înseamnă 26,85% din totalul suprafeței de viță-de-vie pe rod. Cea mai mare suprafață înlocuită la nivel național s-a înregistrat în 2013, când s-au plantat 7.406,5 ha (sursa datelor: MADR)

În următorul exercițiu financiar european, 2014-2020, inițial se vorbea despre alocări substanțiale pentru realizarea plantațiilor noi (în cadrul programului restructurare/reconversie podgorii), sumele programate fiind cele trecute în tabelul următor (date MADR).

Nicăieri nu se mai spune cât anume s-a cheltuit din aceste fonduri, dar avem o altă statistică privind suprafețele supuse reconversiei în intervalul 2014-2018, pe care am regăsit-o în Programul Național de Sprijin în Sectorul Vitivinicol 2019-2023, anexă la Organizarea Comună a Pieței (OCP) Vitivinicole.

Tot în acest document se spune, negru pe alb: „Dacă pentru perioada 2009-2013 alocarea financiară acordată de Uniune a fost absorbită în totalitate, pentru perioada 2014-2018 au existat fluctuații ale gradului de absorbție.“ Înțelegem așadar că suprafețele mai mici plantate cel puțin între anii 2015-2017 ar avea drept cauză acele „fluctuații“, iar banii n-ar fi fost utilizați în totalitate. Cauzele care au condus la această stare sunt explicate în felul următor: „Modificarea și implementarea legislației europene și implicit a celei naționale privind sistemul autorizațiilor de plantare; solicitarea documentelor privind contribuția în natură pentru lucrările efectuate în regie proprie de către producătorii mici, fapt care a contribuit la proceduri de recuperare a sumelor deja plătite fermierilor care nu au putut justifica aceste cheltuieli; numărul mare de controale aferente măsurii de restructurare/ reconversie a plantațiilor viticole; numărul mare de proprietari mici care nu au puterea economică și logistică (extras din PNS).“ Oficialii ne asigură că au adus și niște corecturi care au îmbunătățit situația, dar în același timp prezintă și planul de reconversie pentru perioada 2019-2023. Și aici vine stupoarea. În loc să avem o creștere a suprafețelor noi plantate și a sumelor utilizate, avem o diminuare de neînțeles!

Cu alte cuvinte, suprafața înlocuită din proiecțiile bugetare aferente exercițiului financiar european 2014-2020 va ajunge la 23.653 ha, la jumătate față de ceea ce a reușit România în perioada 2007-2013!

Maria BOGDAN