Lubeniţe la… douăzeci de bani!
Sărăţeni, Ialomiţa… Un loc unde vântoasele Bărăganului şfichiue pământul sărăturat mai bine de jumătate de an. Oamenii locului cultivă – nu au foarte multe alternative – de ani de zile pepeni verzi. De altfel, ei sunt cunoscuţi, ca şi cei de la Dăbuleni, pentru rodul dulce-parfumat al muncii lor. Pe la jumătatea lunii august, pe marginea drumului care taie Băraganul spre mare, ţăranii de aici continuă să îmbie trecătorii cu pepeni.
Trec, cât e ziua de mare şi noaptea de lungă, turişti către mare, iar unii opresc şi cumpără câte una, două lubeniţe.
Ungaria, o piaţă ademenitoare, dar…
Poate pentru că sunt departe de oraşe sau pentru că s-au tot săturat să vândă pepeni ori fiindcă pentru ei banul are alt rost, ţăranii din Sărăţeni cer pe kilogram doar 20 de bani. Mâinile bătătorite de muncă ale cultivatorului de pepeni se întind parcă a bogdaproste. Cineva, uimit de preţ, face o sugestie: „Plecaţi cu ei în Ungaria, să-i vindeţi cu aproape un euro pe kilogram. Faceţi bani“. Dar ţăranul zâmbeşte a râs: de unde să ia el mijloc de transport ca să ducă pepenii peste graniţă? I-ar trebui un vagon sau un camion mare. Vreo firmă de transport marfă îi ia pielea de pe el. Şi cine să-i dea atâtea autorizaţii de care o fi fiind nevoie pe drum?
Pepenarul nu le are cu Internetul
S-ar mai duce cu pepenii prin satele vecine, dar în acest colţ de Ialomiţă numai cine nu vrea nu pune pepeni. Deci, nici nu cumpără… Mai departe, prin ţară, ar fi o soluţie, dar pepenarii din Bărăgan nu sunt ca acei din Oltenia, să ia oraşele la rând. Ei sunt mai sedentari, mai comozi… Nici de Internet, ca să mai vândă astfel ceva din recoltă, nu a auzit pepenarul cu pielea tăbăcită de sminteala câmpiei nesfârşite. Să ţină pasul cu el, nici nu poate fi vorba. Colea, pe marginea drumului, când nu vin samsarii să ia o tonă bătută pe muchie, ştie, cum ar veni, calea pe vale.
Se opresc maşinile, unii cumpără mai mult, alţii mai puţin. Cu zi, cu noapte, o vinde el cantitatea rămasă. Plus că, nu e nimic mai frumos decât să spargă în geana aurorei, ca pe căpăţâna de nelegiut, pepenele dulce… Aşa că, după un an întreg de muncă, 20 de bani pentru omul pământului înseamnă o avere. Şi eu nu-mi pot permite să fiu maliţioasă. Pur şi simplu atât costă kilogramul de pepene în vipia Bărăganului…
Nina MARCU
