Legumicultorii acuză taxele mari la intabulări
Biruri, taxe, impozite, toate mai mari, mai multe, mai aprige pe capul românilor, cum le plac guvernanţilor să se exprime cu privire la cetăţenii patriei, de la zi la zi. Aşa că, nici nu e de mirare că, mai ales ţăranii, care nu au venituri prea mari nici din pensiile de CAP, nici din munca pământului, nu mai fac faţă atâtor datorii şi impuneri, uneori aiuritoare.
Câţiva legumicultori din comuna Maia, judeţul Ialomiţa, care cultivă roşii şi ardei, pe care le vând în pieţele din Bucureşti şi Ploieşti, spun că au o problemă serioasă, pe care n-au prea văzut-o semnalată prin presă. Este vorba despre infernalele costuri pe care trebuie să le plătească către topografi şi notari pentru intabularea unor terenuri proaspăt cumpărate. Au achiziţionat terenul, în ideea extinderii şi dezvoltării micii afaceri pe care o desfăşoară în sat. Se gândeau oamenii că, având şi copiii şomeri în ultima vreme, pot munci cu toţii la o grădină de zarzavat. Ei spun că, da, înţeleg că trebuie să existe o taxare, nişte costuri, nişte cheltuieli, că toată lumea trebuie să mănânce o pâine. Cunosc bine că sunt nişte legi în domeniul fiscal, dar s-a ajuns ca preţul pământului cumpărat să fie, uneori, mai mic decât cel pe care trebuie să îl plătească pentru intabulări.
Practic, notarii şi topografii îi costă de câteva ori mai mult decât au dat pe terenul cumpărat! Legumicultorii despre care facem vorbire spun că e strigător la cer un astfel de fapt. După atâtea taxe impuse de Guvern, care, oricum, îi cocoşează, sunt vânduţi şi la topografi şi notari. În felul acesta, nu există câtuşi de puţin posibilitatea nici să se extindă, nici, în fond, să trăiască decent. Şi nici fonduri europene, fără toate intabulările cerute, nu pot primi.
Legumicultorii cer autorităţilor o lege care să le permită să trăiască şi lor, dar şi celor care fac intabulările, nu să-i transforme pe ei în sclavi şi pe ceilalţi „să îi facă oameni“.
Nina Marcu