Investițiile, marea problemă a agriculturii buzoiene
Dialog cu dr. ing. Cosmin FLOREA, directorul Direcției Agricole Județene Buzău
De mai mulți ani, Buzău, județ cu o importantă pondere în agricultura țării, cu o suprafață de peste 260.000 ha, a cărei fertilitate este de invidiat, nu-și regăsește cadența în rândul celor cu recolte mari de cereale și plante tehnice, dar și de legume și fructe, chiar dacă dotarea tehnico-materială a multor ferme este bună. Nici cercetarea agricolă nu se ridică la nivelul sperat, rămânând încă în stadiul, aşa cum bine se ştie, al subfinanțării. Cu toate acestea, cele două staţiuni, legumicolă de la Buzău și cea viticolă de la Pietroasele, „gâfâind“ sub povara problemelor de personal şi a celor financiare, ne prezintă an de an rezultate notabile.
– Domnule Cosmin Florea, ce se întâmplă, de fapt?
– De la o vreme avem unele probleme la producțiile agricole. Nici dotarea tehnică și nici finanțarea agriculturii nu se ridică la nivelul la care să asigure performanță. Ne cam lipsesc investitorii. Asta este! Dar, încet-încet lucrurile se așază pe făgașul normal. Toamna asta, de pildă, Buzăul arată deja altfel. La un sumar bilanț al anului 2017, observăm o seamă de reușite. La grâu și la porumb ne înscriem cu rezultate excelente. La porumb s-au înregistrat producții chiar și de peste 10.000 kg/ha la cele mai multe dintre marile ferme. Oamenii noștri au început să conștientizeze faptul că fără investiții nu putem avea progres, că nu poți să răzbești pe piață, fiindcă concurența este puternică. Așa că, în consecinţă, mai toți fermierii au achiziționat tehnică și tehnologii de ultimă oră, iar rezultatele deja se văd. Am pus piciorul în prag, cu dotarea și cu noile tehnologii. Am ajuns la peste zece tone la porumb, la peste zece tone la grâu, de exemplu, la Padina, Florica și Mihăilești… La semănat, în toamna aceasta fermierii noștri au avut în vedere ca măcar o treime din suprafață să o semene cu soiuri românești de la Fundulea. Trebuie să avem încredere și să stimulăm cercetarea agricolă românească, ştiind bine că aceasta are rezultate notabile.
Revenind la investiții, fermierii noștri alocă o mare parte din profit și pentru îmbunătățirea calității pământului, suportul principal al fiecărei culturi, cu o dotare tehnică corespunzătoare și tehnologii de cultură de ultimă oră, măsuri care le pot asigura un profit pe măsura eforturilor lor.
– Mai sunt agricultori în județ care practică agricultura precum părinții lor?
– Cred că nu mai avem așa ceva. Practic, agricutura noastră se face în ferme mari. În județ există peste 260 de ferme, care au cel puțin câte 50 de ha. Asta înseamnă peste 60 la sută din suprafața totală de culturi agricole din județ.
– Restul?
– Reprezintă micii fermieri, care an de an se alătură marilor ferme. Drumul este sigur, continuu… Cei care vor să rămână își cumpără utilaje performante. Atât în fermele mari cât și în fermele mici se lucrează cu toată familia, mai mult cu oameni specializați. Producțiile realizate sunt mari și acestea sunt o consecinţă şi a acestui an favorabil. Chiar și în zona adiacentă a Buzăului se poate spune că s-au obţinut recolte mari. Însă în legumicultură rezultatele nu sunt deloc încurajatoare.
– Și aici se pune acut problema investițiilor?
– Întocmai. Producțiile sunt încă modeste. Din acest an, odată cu o altă abordare a problemelor apărute aici, la momentul acordării sprijinului material, la solarii, lucrurile par să se schimbe. Avem informații că, pentru anul viitor, mulți cultivatori intenţionează mărirea suprafeţelor solariilor legumicole cu încă 300 ha, la concurență cu Prahova. Sperăm la mai mult, având în vedere și sprijinul unităților de preluare și a celor de procesare, așa cum este cazul cu firma ROSA, care are un proiect de dezvoltare pentru 2018.
– În pomicultură, putem vorbi de investiții?
– Nu. Nici pentru anul următor. La fructe nu avem un sistem eficient de desfacere. De aceea, pomicultorii mai pricepuți au trecut la procesarea fructelor pe plan local, în propria gospodărie. Mai exact, la obținerea de fructe deshidratate, practic la producerea de poame, ca altădată. Poate vor fi ceva investiții în viticultură. Însă în zootehnie nu se prea văd investiții mari nici în următorii ani.
„Marile companii își văd de treaba lor“
Afirmația aparține doamnei ing. Daniela Stan, consilier superior şi purtător de cuvânt al Direcției Agricole Județene Buzău.
„Americanii de la Bunge – ne spune dânsa –, firmă specializată în produse agroalimentare, domină, fără drept de apel, piaţa buzoiană. Aceștia au cumpărat fabrica de ulei din localitate şi a făcut investiţii de peste 25 milioane de dolari, firma fiind și producătoarea mărcilor de ulei Floriol, Unisol şi Ulvex, în vreme ce «sora sa geamănă», Bunge Datrube Trading, s-a specializat în comerţul cu cereale. O altă firmă străină este Agrana care, pe lângă Fabrica de Zahăr din Buzău, le mai deţine şi pe cele din Roman şi Ţăndărei, unități de producţie care rafinează zahărul brut de trestie din import, sfecla ajungând la noi doar o amintire. La rândul său, grupul francez, Sooflet deţine fabricile de malţ de la Buzău şi Piteşti.
Cât îi priveşte pe investitorii români, aceştia sunt şi la noi, la Buzău, reprezentaţi de grupul de companii private Aaylex Prod SRL, care deţine brandul CocoRico. Grupul respectiv are capital sută la sută românesc, desfăşurând operaţiuni în 27 de ferme de creşterea şi îngrăşarea puilor în judeţul Buzău, dar şi în alte cinci judeţe din ţară: Brăila, Călăraşi, Galaţi, Giurgiu şi Prahova. La noi, la Buzău, grupul Aaylex gestionează unul dintre cele mai mari şi moderne abatoare din Europa. Capacitatea sa de producţie atinge 12.000 pui pe oră. Important de ştiut este faptul că grupul Aaylex produce şi comercializează, prin brandul său românesc CocoRico, produse din carne de pasăre, fără hormoni de creştere, fără făinuri animale şi fără aditivi alimentari adăugate.
După cum se poate constata, tocmai în domeniile de care este mare nevoie, astfel ca zootehnia românească să redevină şi să rămână productivă şi competitivă, se simte acut lipsa investitorilor. Cu toate acestea, este bine cunoscut, judeţul Buzău se afirmă cu numeroase produse. Pe lângă cele deja consacrate: covrigii, cârnaţii şi pastrama de oaie de Pleşcoi, pieptul de porc afumat, ceapa roşie şi varza albă de Buzău, câştigă teren multe alte produse. Între acestea, deja consacrate acum, au apărut şi colăceii suprapuşi de Buzău. În schimb, caşcavalul de Penteleu mai întârzie puțin, poate cam prea mult, fiind un produs care urmează să fie realizat în comuna montană Lopătari.“
Cristea BOCIOACĂ