cemrom doloflor

Independenţa energetică, marea provocare a agriculturii

Share Button

FARMAGAS îşi propune să transforme fermele româneşti în producători de electricitate şi căldură

Proiectul FARMAGAS, cofinanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului Energie Inteligentă pentru Europa (IEE), are ca obiectiv promovarea producerii biogazului din deşeuri agricole în Polonia, Ungaria şi România. Aceste ţări cu potenţial ridicat pentru producţia energetică din biomasă datorită suprafeţelor agricole extinse au printre cele mai mici producţii de biogaz din Europa.

Ce este şi cum se obţine biogazul?

Biogazul este produsul descompunerii materialelor organice de către consorţii de bacterii în absenţa oxigenului. Este un amestec de gaze cu o compoziţie variabilă, în funcţie de materialul degradat şi de condiţiile în care are loc procesul. Principalele componente ale biogazului sunt metanul (50-70% vol), dioxidul de carbon (25-45% vol.), vaporii de apă (2-7% vol. la temperaturi între 20 şi 40°C), acidul sulfhidric (0,002-2% vol.) şi urme de azot, hidrogen şi oxigen. Datorită conţinutului ridicat de metan, acest gaz poate fi utilizat în motoare Otto şi Diesel cuplate cu generatoare pentru a produce energie electrică şi căldură. Metanul din biogaz poate fi purificat şi injectat în reţeaua de gaze naturale sau comprimat şi folosit ca şi combustibil pentru vehicule, procedeul fiind deja aplicat în ţări ca Suedia şi Elveţia. 

Principalele surse

Cu excepţia materialului lemnos, oaselor şi penelor, toate materiile organice de origine animală şi vegetală pot fi fermentate pentru a produce biogaz dacă anumite condiţii sunt îndeplinite: oxigenul este exclus din mediul în care are loc procesul, apa e prezentă în cantitate suficientă şi temperatura este menţinută la un nivel optim. Fermentaţia poate avea loc şi la temperaturi scăzute de până la 10°C, dar foarte lent. Majoritatea bacteriilor metanogene (producătoare de metan) preferă temperaturi de 32-42°C, de aceea cele mai multe instalaţii de biogaz sunt operate în acest interval de temperatură numit mezofil. Există şi bacterii care preferă temperaturi mai ridicate, până la 60°C, şi care descompun mai rapid materia organică, dar consumul energetic necesar pentru a menţine fermentatorul (digestorul) unde are loc procesul de descompunere într-un interval de temperatură termofil (50-57°C) este considerat în cele mai multe cazuri neeconomic.

Dejecţiile de la fermele zootehnice sunt substraturi de bază în uzinele agricole de biogaz. Ele pot fi fermentate singure (monofermentaţie) sau împreună cu resturi vegetale (cofermentaţie). Dejecţiile animaliere conţin bacteriile metanogene din tractul digestiv al animalelor care descompun materialul organic şi produc metan. Cele lichide asigură conţinutul necesar de apă pentru ca substratul să fie pompabil, în timp ce pentru a fermenta dejecţiile solide e nevoie să se adauge apă. Materialele cu un conţinut de solide mai mare de 10% sunt greu de pompat şi acest aspect trebuie luat în considerare în pregătirea substratului pentru fermentaţie. Substraturile care conţin mai mult de 10%-15% solide pot fi fermentate fără adaos de apă utilizând tehnologii diferite de fermentaţie în substrat solid, care încă nu sunt foarte răspândite.

Combinarea resurselor

În majoritatea instalaţiior de biogaz, dejecţiile animaliere sunt cofermentate cu resturi vegetale pentru a spori producţia de biogaz şi a stabiliza procesul de fermentaţie. Frunzele de sfeclă, paiele, silozurile de porumb şi ierburi, fânul, lucerna, resturile de cartofi, melasa, resturile de fructe utilizate în obţinerea alcoolului sunt exemple de resturi vegetale ce pot fi co-fermentate cu dejecţiile animale. Există şi instalaţii care fermentează numai material vegetal, în special culturi energetice (e.g. porumb, sfeclă) cultivate special pentru producţia de biogaz. În tabel sunt prezentate cantităţile de biogaz care se obţin în mod normal din câteva dintre substraturile menţionate mai sus. Producţia de gaz e prezentată ca volum obţinut per tonă material fermentat. Producţia de biogaz din dejecţii animaliere lichidă e mai mică şi din cauza faptului că dejecţiile au un conţinut mai mare de apă.

Ing. Cleo Baltac, director proiect FNPAR

-va urma –

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.