Independenţa energetică, marea provocare a agriculturii (II)

FARMAGAS îşi propune să transforme fermele româneşti în producători de electricitate şi căldură.

FNPAR, împreună cu partenerii TTY Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania), DAAS (Danemarca), FruitVeb (Ungaria) şi SITR (Polonia), a organizat zilele trecute, la Bucureşti, primul seminar al proiectului FARMAGAS din România, cu tema „Iniţierea fermierilor români în transformarea deşeurilor agricole în resurse energetice“.

FARMAGAS e un proiect de diseminare a informaţiei şi cunoştinţelor tehnologice despre digestia anaerobă şi biogaz finanţat de UE în cadrul programului IEE şi reprezintă o continuare a proiectului AGROBIOGAS, parte din cel de-al 6-lea Program Cadru de Cercetare al UE. FARMAGAS îşi propune să adapteze şi să răspândească informaţia acumulată în România, Ungaria şi Polonia, ţări neincluse în AGROBIOGAS. Consorţiul care implementează FARMAGAS este format din trei parteneri AGROBIOGAS: TTZ Bremerhaven (Germania), Bioazul (Spania) şi DAAS (Danemarca), împreună cu parteneri din noile ţări ţintă: SITR (Polonia), FruitVeb (Ungaria) şi FNPAR (România).

Tipuri de instalaţii de biogaz

Există diferite tipuri de instalaţii de biogaz, dar cele agricole sunt în general compuse din colectorul pentru dejecţii, digestor şi depozitul pentru digestat.

Digestorul poate fi alimentat în mod continuu sau discontinuu. Instalaţiile cu alimentare discontinuă nu au nevoie de depozit pentru digestat. În acest tip de sisteme, digestorul e umplut la începutul procesului, iar la sfârşitul fermentaţiei materialul rămâne în digestor până când e utilizat ca îngrăşământ. Acest tip de instalaţii necesită investiţii mai mici, dar au şi producţii mai reduse de biogaz. În ţările dezvoltate, majoritatea instalaţiilor sunt alimentate continuu sau la intervale scurte cu substrat, iar o parte din digestat e pompată periodic din digestor în depozit.

Digestorul poate fi construit din beton sau oţel şi poate fi orizontal sau vertical. El trebuie să fie impermeabil pentru gaze şi apă, să aibă un sistem de agitare a materialului şi un sistem de încălzire (cu căldură de la motorul de ardere a biogazului), care să menţină temperatura la un nivel optim. Agitarea poate fi mecanică cu palete sau elice, hidraulică sau pe bază de biogaz introdus sub presiune la baza digestorului.

Obţinerea electricităţii şi a agentului termic

Biogazul produs din fermentaţie e în general stocat fie în domul deasupra digestorului, fie în tancuri externe din acelaşi tip de membrane. Cel mai adesea, el e ars în unitatea de cogenerare pentru a se obţine energie electrică şi termică. Înainte ca gazul să poată fi ars, trebuie îndepărtaţi vaporii de apă şi acid sulfhidric cu efect coroziv pentru a proteja echipamentul. Electricitatea obţinută din biogaz e utilizată pentru consum propriu, iar surplusul poate fi livrat în reţeaua naţională. Căldura e utilizată pentru menţinerea temperaturii optime de fermentare în digestor şi pentru acoperirea nevoilor de apă caldă şi căldură în fermă.

Beneficiile multiple ale biogazului

Digestia anaerobă a deşeurilor agricole aduce beneficii atât mediului înconjurător, cât şi fermierilor:

• Materia organică din care se obţine biogazul e o sursă regenerabilă. Folosirea biogazului pentru producerea energiei electrice reduce consumul de combustibili fosili (cărbune, gaze naturale) şi micşorează emisiile de gaze cu efect de seră ca dioxidul de carbon (CO2) şi metanul metan (CH4), care duc la încălzirea globală;

• Digestatul e un îngrăşământ mai bun decât deşeurile netratate. Prin fermentaţie sunt eliminaţi mulţi dintre patogenii prezenţi în deşeuri şi sunt inactivate seminţele de buruieni;

Legiferări la nivel naţional

În România, producţia de energie electrică din surse regenerabile

(E-SRE) e încurajată prin sistemul cotelor obligatorii combinat cu sistemul de comercializare a certificatelor verzi la preţuri limitate legal inferior şi superior. Producătorul de E-SRE vinde produsul pe piaţa de energie electrică, încasând pentru aceasta preţul pieţei. Pentru acoperirea integrală a costurilor de producere şi obţinerea unui profit rezonabil primeşte pentru fiecare 1 MWh de energie electrică livrat în reţea certificate verzi (CV) care pot fi tranzacţionate în limitele de preţ legal stabilite. Legea nr. 220/2008, modificată prin Legea nr. 139/2010, stabileşte că producătorii de energie electrică din biogaz primesc 3 certificate verzi/MWh livrat. Prin aceeaşi lege sunt fixate şi preţurile certificatelor. Până în 2025 CV vor fi tranzacţionate la minimum 27 euro/certificat pentru a proteja producătorul şi maximum 55 euro/certificat pentru a proteja consumatorii.

Ing. Cleo BALTAC, director de proiecte FNPAR

Finanţare nerambursabilă prin FEADR

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a selectat spre contractare cereri de finanţare în valoare de peste 3,14 miliarde de euro.

De la demararea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013, au fost selectate pentru a fi contractate 14.039 de cereri de finanţare, practic fiind admise 13.738 de proiecte.

De asemenea, au fost efectuate plăţi în valoare totală de 1,60 miliarde de euro, din care 663,96 milioane de euro pentru contractele încheiate de APDRP, la care se adaugă 940 milioane de euro, plăţile efectuate pentru Măsurile de sprijin pe suprafaţă implementate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA).

Tipul investiţiei finanţate prin PNDR vizează:

• „Modernizarea exploataţiilor agricole“, măsură la care s-au înregistrat 5.220 de cereri de finanţare;

• „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere“, măsură accesată de 913 beneficiari;

• Împreună cu Măsura 123 au fost disponibile două Scheme de ajutor de stat, XS13/2008 şi XS28/2008 pentru industria alimentară şi forestieră. Pentru acestea au fost contractate 321 de proiecte;

• Începând cu iulie 2010 a fost lansată o nouă Schemă de ajutor de Stat, N578/2009, pentru care au fost depuse 167 de proiecte.

„Renovarea şi dezvoltarea satelor“ este una dintre măsurile cele mai solicitate, cu peste 3.039 de cereri de finanţare.

(L.D.)