cemrom doloflor

Graurii, noi dăunători ai agriculturii

Share Button

graurAceste păsări sunt la fel de vechi pe pământ ca şi celelalte, dar în ultimul timp s-au înmulţit foarte mult şi produc pagube.

Agricultura are destui dăunători care o împiedică să se dezvolte cum trebuie, să dea producţii mai mari. Aceştia sunt grupaţi în trei mari categorii – ciupercile microscopice şi bacteriile care provoacă bolile la plante şi animale, insectele care distrug frunzele, florile, fructele, inclusiv boabele de tot felul şi buruienile.

Pe plan mondial aceşti dăunători diminuează cu 35% producţia agricolă potenţială.

În ţara noastră se pierd circa 30%, dintre care 12% din cauza buruienilor, 10% din cauza bolilor şi 8% din cauza insectelor.

Afacerile s-au înteţit, iar combaterea cu substanţe chimice a trebuit să se dezvolte ca să nu se piardă produsele.

De pildă la via nobilă, dacă nu s-ar aplica tratamentele necesare, producţia ar fi diminuată cu până la 80%.

Tomatele, castraveţii şi alte plante legumicole, pomii, dacă nu s-ar trata, dăunătorii ar face ravagii, până la compromiterea totală a recoltei.

Agricultura noastră a mai fost tulburată, împiedicată să se dezvolte şi de unii politicieni, tot un fel de dăunători, care nu au ştiut ce să facă cu ea, astfel încât am ajuns să importăm produse alimentare din toate categoriile – fructe, legume, carne, lapte, vinuri.

La orizont au apărut noi dăunători – GRAURII, care s-au înmulţit peste măsură şi sunt extrem de agresivi şi îndrăzneţi. Aceste păsări reprezentau şi înainte un pericol îndeosebi pentru albine, pe care le înghiţeau din zbor, dar erau foarte puţine. Acum stoluri mari, care se deplasează cu viteză mare, atacă mai ales fructele. Începând din primăvară-vară mănâncă cu lăcomie cireşele.

Un sătean din Cosmeşti – Galaţi, unde am văzut aceşti dăunători, îmi spunea că în două rânduri i-au mâncat toate cireşele dintr-un pom.

Apoi consumă fructele de soc, după care trec la corcoduşele roşii. La cele albe-galbene nu se bagă sau nu le văd.

În sfârşit, când apar strugurii fac prăpăd. O altă persoană mi-a spus că i-au mâncat toţi strugurii din vie, dar nu numai în câmp. Se opresc şi prin curţi, unde oamenii au făcut bolţi. Au pus oamenii tot felul de sperietori: momâi, panglici care flutură, bidoane; au folosit şi unele pocnitori, dar nu se sinchisesc. Se îndepărtează uneori puţin şi aterizează din nou pe viţele cu struguri.

Cred că nişte acţiuni întreprinse de organele care se ocupă cu protecţia plantelor le-ar mai zădărnici activitatea. Altceva nu văd ce ar putea face decât angajarea unor vânători care să mai bubuie prin zonele cu vii, să tragă în stoluri, poate chiar le mai răresc, şi să le alunge în alte zone unde nu au ce distruge. Sau poate că specialiştii în materie ştiu mai bine cum să combată aceşti hrăpăreţi şi înfometaţi dăunători.

De două ori pe an scot câte 3-4 pui.

În Valea Siretului, unde am remarcat şi studiat aceşti dăunători, unde îşi au habitatul, în tufărişul unor bălţi, un vânător iscusit a tras cu o puşcă de vânătoare într-un stol mai compact şi a reuşit să doboare şi să adune 30 de păsări. Deci s-ar mai putea rări.

Oamenii care cunosc aceste păsări spun că sunt foarte bune de mâncat. Chiar constituie un deliciu. Ca mărime sunt cam între porumbel şi vrabie. Deci merită să fie jumulite, oferind mai mult ca un melc sau un rac, de la care nu înţelegi mai nimic.

Desigur că activitatea combatanţilor trebuie conti­nuată, ca şi pregătirea lor pentru sezoanele agricole următoare.

Ec. ing. Mircea ZAHARIA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.