Frica – cel mai bun agent de vânzări (II)

oameni-de-afaceriAșadar, frica a ajuns să ne controleze viețile. De fapt, încă din Antichitate era o categorie de oameni care trăiau mereu în frică – sclavii. Se știe că viețile acestora erau la cheremul stăpânului. De aceea trăiau într-o permanentă frică – de a nu fi bătuți, chinuiți, omorâți. Din negurile istoriei până în prezent oamenii au trăit în frici mai mici sau mai mari. Până nu de mult „fricile“ nu erau prea multe și se împărțeau în două mari categorii – frica de boli, frica de conflicte (războaie). De la începutul secolului al XX-lea lucrurile au început să se schimbe odată cu avântul societății capitaliste moderne. Și au apărut noi concepte precum „Relații Publice“. Părintele relațiilor publice, Eduard Bernays, a inventat practic un domeniu care a reprezentat punctul de pornire pentru crearea unui mod de manipulare subtilă a maselor în cadrul unei democrații.

Rezultatul a fost unul satisfăcător pentru cei aflați la conducere… Se păstrau aparențele unei societăți democratice în care oamenii încă mai credeau că dețin controlul, în care soarta nației este hotărâtă de popor prin vot. Numai că interesele economice au ajuns să eclipseze repede orice interes național pentru că, nu-i așa, economia este politica la un nivel superior. Și așa secolul trecut am avut două războaie mondiale care au fost „rele“ pentru oameni, dar „bune“ pentru afaceri, în special pentru bancheri. Și așa a luat naștere capitalismul contemporan bazat pe „frici“ induse. Iar acum frica are doi vectori principali – frica de boli și frica de bănci. Fără o cultură financiar-fiscală românii au fost ușor de momit și au luat credite pentru orice. Iar criza declanșată în 2008 a transformat problema creditelor într-una de viață și de moarte… La propriu.Știri cu oameni care s-au sinucis sau au încercat s-o facă „din cauza ratelor la bănci“ au devenit ceva obișnuit în ultimii ani. În privința fricii de boli, aceasta a devenit cea mai eficientă strategie de marketing pentru industria farmaceutică. Frica de viruși, de bacterii și de toate bolile pământului. De exemplu, pentru a vinde părinților ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu și îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor.

Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morții premature. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii“. Și așa, pe nesimțite, am intrat într-o adevărată horă a fricii care ne-a transformat în niște personaje docile, cu totul supuse sistemului economico-social. Nimeni nu mai vorbește despre oameni și nevoile lor reale. Se vorbește numai de „consumatori“, de „plătitori de taxe și impozite“, orice numai de „oameni“ nu… Tu ce frici mai ai astăzi?

B. PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email