Franţa – cea mai mare forţă agricolă a Europei

Date de referinţă

– Teren agricol – 29,57 mil. ha (53,75% din suprafaţa totală a ţării).
– Teren arabil – 18,5 mil. ha (33,64% din suprafaţa totală).
– Pajişti – 10,7 mil. ha.
– Păduri – 23,2 mil. ha.
– Populaţia totală – 61,03 mil.
– Populaţia activă agricolă – 1,14 mil.
– Agricultura Franţei deţine locul I în Europa, fiind reprezentată de cultura cerealelor, plantelor tehnice, creşterea animalelor şi viticultură.

Structura exploataţiilor agricole

– Agricultura franceză este bazată pe proprietatea privată asupra pământului. Proprietarului pământului îi revine întreaga responsabilitate cu privire la modul în care îl foloseşte.
– Cu ocazia recensământului din anul 1988, în Franţa au fost definite patru tipuri de exploataţii agricole:

Exploataţii agricole de tip industrial

– Au o suprafaţă medie de 120 ha.
– Numărul şi suprafaţa acestora este în continuă creştere (în anul 2000 erau înregistrate 120.000 de exploataţii).
– Majoritatea exploataţiilor mari se întâlnesc în bazinele cerealiere din câmpiile franceze.
– Au forţă de muncă foarte puţină, dar au dotări foarte moderne.

Exploataţii agricole de tip familial

– Au o suprafaţă medie de 45 ha şi sunt în continuă scădere din punct de vedere numeric. Astfel, în anul 2000 existau 200.000 de exploataţii agricole de tip familial, faţă de 540.000, câte existau în anul 1988.
– Suprafaţa medie a unei exploataţii a crescut de la 27 ha în 1988 la 45 ha în 2000.
– Se întâlnesc în zonele apropiate marilor aglomerări urbanistice.

Înzestrarea tehnică

– Dotare tehnică de ultimă oră în toate tipurile de exploataţii.
– Fermierul poate, după câţiva ani de folosinţă a unui utilaj agricol, să îl schimbe cu unul nou, mai performant, fermele care comercializează aceste produse primind, pentru utilajul nou, utilajul folosit şi diferenţa de bani.

Rolul statului

– În ultimii 30 de ani, agricultura franceză a cunoscut două perioade grele pe care le-a depăşit cu ajutorul statului:
– în 1974, ca urmare a creşterii preţului materiilor prime;
– după 1984, din cauza scăderii preţurilor produselor agricole.
– Pentru a face faţă concurenţei din Piaţa Agricolă Comună, statul duce o politică de sprijinire a fermierilor şi acordă prime de compensare exploataţiilor agricole din zonele defavorizate sau mai puţin fertile.

Guvernul României, foarte interesat în asocierea fermierilor, ar putea să se inspire din experienţa franceză, mai ales în ceea ce priveşte facilităţile acordate tinerilor fermieri. În discuţie se află însă desfăşurarea întregului proces de concentrare a producţiei agricole, sprijinit cu sume considerabile de guvernele franceze din perioada comasării suprafeţelor agricole.

Prof. univ. dr. Ioan Alecu