Afaceri

Fermierii americani, mai bine subvenţionaţi decât europenii

Share

Agricultorii americani primesc subvenţii aproape de trei ori mai mari decât cei europeni, potrivit unui studiu realizat de agenţia Momagri (Mişcarea pentru o Organizaţie Mondială a Agriculturii). În 2010, de exemplu, un american primea 422 de euro, în timp ce pentru un fermier european erau alocaţi 152 de euro. Şi nu este singurul avantaj al americanilor, care au o îndatorare cu mult mai redusă decât concurenţii lor din UE.

Mecanisme de susţinere

Optimizarea eficacităţii mecanismelor de regularizare a pieţelor agricole presupune o bună cunoaştere a cheltuielilor bugetare şi extrabugetare alocate filierelor agricole, precum şi un dispozitiv care să asigure compararea lor între diferite ţări, potrivit studiului Momagri. Nu este cazul la momentul actual, mai ales că această situaţie duce la confuzii şi neînţelegeri care afectează alegerile strategice naţionale şi internaţionale cu privire la agricultură şi alimentaţie.

Politicile de susţinere a agriculturii se află în centrul dezbaterilor europene privind reforma PAC, care ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2014, în timp ce în SUA în centrul atenţiei se află modalităţile de atribuire a venitului minim pentru fermieri în cadrul viitorului program Farm Bill. Celelalte puteri agricole ale planetei, care susţin agricultura prin politici dedicate, au aceleaşi preocupări şi obiective. Aşa că nu este deloc de mirare că aceste politici constituie de mai bine de 20 de ani, dincolo de reducerea drepturilor de vamă, unul dintre punctele esenţiale ale negocierilor dintre GATT (General Agreement on Tarifs and Trade) şi OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului) privind liberalizarea comerţului internaţional şi regularizarea schimburilor agricole mondiale. Absenţa unui consens la nivel internaţional cu privire la bugetele agricole a dus la eşecul negocierilor până în ziua de azi. Or, mai mult ca niciodată, numărul participanţilor la negocieri (154), multiplicarea şi opacitatea mecanismelor de sprijin agricol fac indispensabilă o mai bună înţelegere a inventarului şi a efectelor lor. Nu a fost cazul până astăzi, chiar dacă aceasta este una dintre cheile de a ajunge la o dezbatere constructivă între puterile agricole din nord şi sud şi mai ales faţă de ţările cele mai sărace. Tocmai de aceea, agenţia Momagri a lansat un nou indicator, al cărui obiectiv este evaluarea realităţii ajutoarelor acordate sectorului agricol de către diferitele state ale lumii, colectivităţile publice naţionale sau subregionale. Momagri a numit acest indicator SGPA – Sprijin Global al Producţiei Agricole.

Cum se explică majorarea subvenţiilor

În perioada 2005-2010, ajutoarele agricole de care au beneficiat americanii s-au mărit cu 52%, de la 114 miliarde de dolari la 173 miliarde de dolari. În aceeași perioadă, ajutoarele agricole europene au crescut cu 9% (76 miliarde de euro în 2010, față de 70 miliarde de euro în 2005), după care s-au redus începând cu 2008. Trebuie ținut însă cont și de contextul prin care au trecut cele două continente. Astfel, în Europa majorarea subvențiilor se explică prin creșterea sprijinului pentru nivelul de trai al agricultorilor (clasa 6, +7 miliarde de euro), pentru organizarea piețelor și dezvoltarea filierelor (clasa 7, +1,3 millarde de euro). În același timp, au fost remarcate scăderi în ceea ce privește susținerea producției (-2,2 miliarde de euro), a exportului (-1,5 miliarde de euro) și a ajutoarelor pentru dezvoltare rurală și protecţia mediului (-1,3 miliarde de euro).

În SUA, majorarea subvențiilor se explică prin creșterea sprijinului bugetar, respectiv „Ajutorul alimentar intern public“ (clasa 4, +42 miliarde de dolari), „Ajutor pentru organizarea piețelor și dezvoltarea filierelor“ (clasa 7, +8,2 miliarde de dolari), dar și ca urmare a unei politici monetare și a unui curs de schimb favorabile. Raportat la producția agricolă totală în valoare, ajutorul acordat agricultorilor reprezintă 51% în SUA, față de 24% în UE-27, fiind aşadar de două ori mai mare decât în Statele Unite.

Americanii vor o piaţă stabilă

Politica americană reacţioneză mult mai mult la variaţiile de preţuri agricole internaţionale decât cea europeană. De altfel, structura şi fundamentele de sprijin al agriculturii diferă foarte mult în SUA şi Europa. În Europa, ajutorul acordat agriculturii reprezintă sprijin direct pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă al agricultorilor (64% în 2010), cu Drepturi de Plată Unice (DPU) care acoperă 47% din totalul ajutoarelor agricole vărsate în 2010. Sprijinul este orientat spre producători, dar de o manieră decuplată de volumele produse, ceea ce face politica europeană mai rigidă la modificările condiţiilor de piaţă. În schimb, în SUA sprijinul pentru agricultură se referă la producţie, prin ajutoare directe acordate fermierilor, dar şi la consum, prin stimularea cererii casnice şi exterioare. Este mai ales cazul sprijinului alimentar care reprezintă peste 50% din totalul ajutoarelor agricole vărsate în 2010 în SUA. Logica care animă politica americană vizează securizarea şi dinamizarea pieţei produselor agricole americane, din amonte (producători) spre aval (consumatori) de manieră contraciclică, adică care ţine seama de semnalele emise de către pieţe.

Impactul politicii monetare şi al cursului de schimb

Politicile monetare şi cursul de schimb au jucat un rol important în ceea ce priveşte situaţia fermierilor americani prin:

– sprijinirea competitivităţii economice printr-o îndatorare relativ mai puţin costisitoare faţă de cea a omologilor europeni (politica monetară);

– constrângerea importurilor agricole europene şi stimularea exporturilor şi a producţiei americane (curs de schimb).

Aceste două efecte au avut un impact cu atât mai important cu cât dolarul american a fost puternic subevaluat faţă de euro în perioada 2005-2006, iar politica monetară practicată de FED ca urmare a crizei din 2008 s-a tradus prin impozite joase.

Începând cu 2007, fermierii americani au beneficiat de conjunctura unei politici monetare avantajoase faţă de politica monetară europeană, la fel ca şi de deprecierea dolarului american raportat la euro, ceea ce i-a plasat într-o poziţie favorabilă faţă de concurenţii europeni pe pieţele mondiale. În 2010, taxele de intervenţie de referinţă de la FED (Federal Reserve System) erau mai mici decât cele ale BCE (European Central Bank), reducând îndatorarea fermierilor americani faţă de agricultorii europeni (avantaj estimat pentru fermierii americani la 1,9 miliarde de dolari). Totuşi, compararea cursului euro/dolar efectiv cu puterea de cumpărare relevă o subevaluare a dolarului american faţă de euro de 12% în 2010, ceea ce reprezintă un ajutor indirect estimat la 13 miliarde de dolari pentru fermierii americani. În final, aceste efecte s-au tradus printr-un sprijin indirect acordat fermierilor americani estimat la 14,9 miliarde de dolari în 2010, adică 9% din ajutoarele alocate la nivel global. Majorarea a fost de circa 10% faţă de 2009 sau de 6,5% raportat la media din perioada 2004-2006.

Ioana GUŢE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *