Fără spații de stocare, producțiile sunt din start amanetate traderilor

Societatea Agrogold, înființată cu aproximativ 10 ani în urmă în comuna Comana, județul Giurgiu, are ca profil de activitate cultura mare orientată spre grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui. Expansiunea societății a fost treptată, în fiecare an au fost luate în arendă câte 10-15 ha, iar în 10 ani s-a ajuns la o suprafață de 1.200 ha, teren comasat în jurul comunei. Călin Oțetaru, asociat în acest proiect și viceprimar al Comanei, spune că, deși societatea poate lucra mai mult pământ, din nefericire, la nivelul comunei nu prea mai este teren agricol. Ce alte mențiuni a mai avut interlocutorul nostru aflați din discuția de față.

Rapița, cea mai rentabilă cultură în 2017

– Care este nivelul de dotare al societății Agrogold?

– Spre deosebire de alți agricultori, noi am început această societate de la zero, nu am avut șansa de a lua un IAS sau un CAP, spre exemplu, și toate investițiile au fost făcute din resurse proprii. Societate are în momentul de față tractoare, dar mai sunt câteva utilaje care sunt necesare în fermă. Ne-ar fi utilă, spre exemplu, o semănătoare de opt metri care își pregătește singură terenul. Toate utilajele pe care le avem sunt luate prin leasing sau cu banii jos. Până acum nu am accesat fonduri europene pentru că este un proces mai dificil, dar probabil că vom ajunge și în acest punct.

– Cum a fost anul acesta agricol?

– A fost un an bun în care nu s-au impus măsuri deosebite, s-au aplicat doar tehnologiile clasice. Spre deosebire de alți ani, nu au fost probleme speciale cu bolile și dăunătorii.

– Care este cea mai rentabilă cultură de anul acesta?

– Rapița este cea mai profitabilă. Probabil din cauză că nu se cultivă foarte mult în țară, prețul de valo­rificare de anul acesta este bun. Estimăm o producție de 4.000 kg, iar prețul de vânzare va fi de 1,5 lei/kg.

Din nefericire, nu poți cultiva doar rapiță, pentru că trebuie să faci rotirea culturilor. Mergem pe grâu, porumb și abia în al treilea an se cultivă din nou rapiță.

Strategia prin care se impun prețurile de vânzare

– Ce se întâmplă cu producțiile obținute?

– Întreaga producție este preluată de o altă societate. Problema e că și anul acesta, ca și în anii trecuți, prețul este slab. Niciodată nu a fost un preț care să mulţumească pe toată lumea. Noi, ca agricultori, ne-am confruntat mereu cu faptul că se invocă tot felul de motive pentru a ni se oferi un preț mic. Și nu avem de ales decât să ne conformăm. Anul acesta prețul grâului va fi de 62 de bani/kg. Un preț echitabil ar fi de 70 de bani. În agricultură se inveștește mult ca să poți obține cantitate. Dacă nu aplici azot suficient, dacă nu controlezi bolile atunci producția finală scade. Costurile la un hectar cultivat cu grâu, spre exemplu, sunt de 2.500-3.000 de lei, plus plata inputurilor și a arendei. În orice caz, la finalul anului agricol, atunci când tragem linie, profitul este foarte puțin. În societatea noastră câștigul obținut a fost reinvestit constant fie pentru mărirea suprafeței de teren, fie pentru achiziționarea de utilaje. În agricultură tot timpul trebuie să bagi bani pentru că, dacă nu investești, nu ai.

– Ați încercat să valorificați producția și în altă parte decât la societatea cu care colaborați în prezent?

– Până acum nu. Ne-am bucurat de avantajul de a putea duce producția în bază cu mașinile noastre. Astfel, nu mai suntem nevoiți să plătim și transportul.

– Vă gândiți la construirea unor spații de depozitare?

– Într-adevăr, ne-ar ajuta foarte mult dacă am avea aceste spații și am făcut deja un pas mic în acest sens. În doi sau trei ani ne-am propus să facem din resurse financiare proprii o fermă cu platformă pentru depozitarea producției. Ar fi extraordinar dacă acest proiect s-ar concretiza pentru că astfel am putea păstra recolte până în momentul în care prețul ar fi avantajos. Acum suntem obligați să dăm producțiile pentru că nu avem unde să le stocăm. Înainte de 1989 cred că în fiecare comună exista o bază de recepție. Toate au fost cumpărate și închise, iar agricultorii sunt nevoiți să ducă producția direct la traderi. Este o strategie prin care ni se impun prețurile.

Apă din Dunăre pentru agricultorii din Comana

– Există la nivelul comunei o asociație?

– În comuna Comana nu există o asociație a agricultorilor și cel puțin acum nu suntem interesați să devenim membri ai vreunei astfel de structuri. Atunci când sunt mai mulți, fiecare are propria idee despre cum ar trebui să decurgă lucrurile și așa apar neînțelegerile. Deocamdată preferăm să ne descurcăm singuri, așa cum putem.

– Ce măsuri propuneți, în calitate de fermier, pentru susținerea agriculturii?

– Cred că sistemul de irigat este una dintre cele mai mari dureri ale agricultorilor români. Dacă aveam apă, puteam iriga cultura mare, așa am fost la mâna naturii. Sistemul de irigații din zonă a fost distrus. S-a adus în discuție implementarea unui proiect prin care să se aducă apă din Dunăre, iar noi, prin asociere cu celelalte societăți agricole, să ne ocupăm de restul. Adică să asigurăm hidranți și stație de pompare. Deocamdată însă totul este la nivel de teorie.

Laura ZMARANDA