Există un alt viitor pentru agricultură?
Societatea, managerii și chiar lumea agricolă sunt în unanimitate în favoarea îmbunătățirii performanțelor de mediu. În Europa dinamica nu este nouă. Programul a fost lansat în anii 1990, când fermierilor care au avansat la nivel productiv li s-a cerut să adopte practici mai prietenoase din punctul de vedere al mediului.
De atunci, presiunea societății s-a intensificat, în timp ce așteptările din domeniul economic și productiv au slăbit. Dezavantajul este că virusul COVID-19 a schimbat această situație. Criza sănătății a arătat populației, dar și liderilor Europei, că este important să nu pierdem din vedere importanța producției agroalimentare.
Agricultura verde poate fi productivă?
Agricultura ecologică nu înseamnă în mod automat că este mai mult sau mai puțin productivă. Totul depinde de resursele alocate noii Politici Agricole Comune (PAC) și de reglementările care vor permite sau nu o abordare combinată. Comisia Europeană are două ambiții principale, „Acordul verde“, care se dorește a fi o abordare diferențiată pentru Europa și dorința de a-și promova punctele forte pe scena internațională.
Politica Agricolă Comună trebuie să răspundă aspirațiilor sale de mai multă autonomie și mai multă suveranitate pe termen lung.
Cum se conciliază cele două obiective?
Europa trebuie să continue să conducă fermierii către tranziții practice. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte. Lumea agricolă are o agendă lungă. Inovația științifică sau tehnică necesită timp. Primul punct de gestionat este această „ciocnire“ a temporalității între o agendă politică și societală care necesită schimbări foarte rapide și anumite realități ale producției, climatului sau geografiei. Al doilea lucru de gestionat este evaluarea acestor tranziții. Departamentul Agriculturii din SUA prevede un declin al agriculturii europene dacă proiectul „Farm to Fork“ se aplică prin scăderea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor preconizate a se realiza până în 2030?
Obiectivele „Farm to Fork“ sunt din punctul meu de vedere prea ambițioase. Nu este 2030 prea aproape? Zece ani în agricultură nu sunt prea mulți. China și-a stabilit aceste ținte de atins până în 2060 pentru a neutraliza carbonul. Europa alocă mijloace suficiente sectorului agricol pentru a atinge această țintă peste zece ani?
Am o adevărată îndoială când văd refuzul noilor tehnici de creștere a plantelor asimilate OMG-urilor de către Curtea de Justiție; este clar că nu se oferă capacitățile de inovare științifică necesare agriculturii europene și că în momentul actual nu există planuri alternative care să ducă la garantarea veniturilor. Trebuie să se încurajeze diversificarea anumitor culturi, să existe o plată pentru carbonul stocat în culturile de câmp sau în urma creșterii animalelor. Astfel, dragi consumatori, trebuie să acceptați o creștere a prețurilor la alimente pentru a atinge astfel țintele de mediu stabilite de Comisia Europeană.
Consumatorul european este din ce în ce mai exigent, dar este pregătit să plătească mai mult pentru mâncare?
Consumatorul european are dreptate să fie foarte exigent, dar constat că uneori este și inconsecvent. Astăzi, consumatorul dorește ca agricultura să fie productivă deoarece ipoteza rafturilor goale din supermarketuri creează panică, așa cum am văzut în timpul primei perioade de restricție cauzată de COVID-19, însă el cere, în același timp, ca agricultura să fie și ireproșabilă din punctul de vedere al mediului.
Totuși, consumatorul nu este pregătit să cheltuiască mai mult pe mâncare. Și acest lucru nu se va îmbunătăți odată cu criza economică ce este prezentă pe parcursul deceniului.
Așadar, aveți grijă să nu faceți reforme de dragul reformelor atunci când există un echilibru fragil în Europa între cantitate, calitate și diversitate. Fermierii sunt în mișcare și inovează, însă ei vor să trăiască din profesia lor. Sunt antreprenori. Vor predictibilitate și nu un cadru legislativ care se schimbă la fiecare 2 luni.
Este amenințată securitatea alimentară a Europei?
Există riscul unei deteriorări a securității alimentare în decurs de zece ani în Europa. Cu instrumente tehnologice instabile, este greu de imaginat că vom putea produce aceleași cantități de materii prime, în special în cazul culturilor de câmp, din cauza înjumătățirii pesticidelor și a reducerii îngrășămintelor cu 20%, așa cum a solicitat Comisia. Cu atât mai mult dacă schimbările climatice se intensifică, iar consumatorii nu vor plăti cu 50% mai mult pentru hrana lor.
Riscul de pierdere a securității alimentare ar fi amplificat în continuare de fragmentarea politicilor agricole europene prin renaționalizarea PAC. Totuși, aceasta este orientarea reformei. O Europă mai puțin unită, mai puțin productivă duce la pierderea securității și suveranității alimentare. Este bine să vrei să „mergi mai sus“ atât timp cât nu distrugi sistemul.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU
