Afaceri

Cum se stabileşte indicele global al securităţii alimentare?

Share

siguranta-alimentelorEconomist Intelligence Unit (EIU) a reuşit să stabilească, pe baza unei cercetări realizate cu sprijinul DuPont, indicele global al securităţii alimentare (Global Food Security Index). Acesta este realizat pe baza a 25 de indicatori şi vizează un număr de 105 ţări. Cel mai bine stau SUA şi statele occidentale, în timp ce, la polul opus, Africa închide clasamentul.

Securitatea alimentară există atunci când oamenii au în permanenţă acces fizic, social şi economic la alimente suficiente şi hrănitoare care corespund necesităţilor lor alimentare pentru o viaţă activă şi sănătoasă, arată specialiştii (EIU). Global Food Security Index include 105 state, fiind avute în vedere nivelurile de securitate alimentară relevante, pe baza a 25 de indicatori împărţiţi în trei categorii: Accesibilitate şi acces financiar; Disponibilitate; Calitate şi Siguranţă.

Indicele global al securităţii alimentare este primul care examinează în mod cuprinzător securitatea alimentară, analizând factorii care influenţează capacitatea consumatorilor de a accesa cantităţi suficiente de alimente sigure, de calitate superioară şi accesibile.

De asemenea, indicele utilizează un factor de ajustare trimestrială pentru fluctuaţiile de preţ pentru examinarea riscurilor la care sunt expuse ţările pe întreg parcursul anului. Acestea sunt evaluate pornind de la mai mulţi indicatori calitativi unici, stabiliţi şi evaluaţi de către analiştii Economist Intelligence Unit pentru a surprinde factorii care determină securitatea alimentară, măsuraţi în baza unui set internaţional de date. Rezultatele sunt afişate pe un site interactiv (foodsecurityindex.eiu.com) care permite aprofundarea condiţiilor din statul respectiv şi a rela­ţiilor dintre factorii care determină securitatea alimentară.

Cine stă cel mai bine?

SUA, Danemarca, Norvegia, Franţa şi Olanda sunt ţările care au cel mai mare Indice global al securității alimentare în materie de mediu. În top 10 mondial mai intră Olanda, Austria, Elveția, Canada, Finlanda şi Germania. Toate aceste state se remarcă prin disponibilitatea extinsă a alimentelor, venituri ridicate, cheltuieli reduse pentru alimente comparativ cu alte domenii, precum şi investiții semnificative în cercetare și dezvoltare în agricultură. La polul opus se află în special ţările africane. Pe ultimele poziţii se află Tanzania, Etiopia, Madagascar, Haiti, Burundi, Chad şi Congo. Chiar dacă acum se află pe ultimele poziţii, este de aşteptat ca multe dintre statele Africii subsahariene clasificate în treimea inferioară a indicelui să se numere printre economiile cu cea mai accentuată dezvoltare economică din lume în următorii doi ani. Deși sunt încă sărace în termeni absoluți, creșterea veniturilor sugerează că aceste state trebuie să se ocupe mai intens de insecuritatea alimentară în anii următori, se mai arată în raport.

România, în clasament

România ocupă locul 33 în clasament, cu un indice de 65.

Accesibilitate. Câteva exemple. Indicele pentru consumul de alimente este de 33,5 în cheltuielile gospodăriei, comparativ cu diferenţa faţă de medie de -17,4%. Indicele privind populaţia aflată sub nivelul de sărăcie este de 98, faţă de o medie de +28%.

Disponibilitate. Indicele pentru infrastructura agricolă este de 61,1, faţă de diferenţa raport la medie de 8,5%, în timp ce indicele referitor la volatilitatea producţiei agricole este de 88,7, faţă de o diferenţă raportată la medie de 15,61

Calitate şi siguranţă. Indicele pentru diversificarea dietei e de 64,9, comparativ cu diferenţa faţă de medie de 9,7%. În ceea ce priveşte calitatea siguranţei, indicele este de 91,6, comparativ cu diferenţa faţă de medie de 13,1%.

Ce înseamnă:

Accesabilitate şi acces financiar

– Consumul de alimente ca procent din cheltuielile casnice;

– Procent de populație sub limita globală de sărăcie;

– PIB per capital;

– Tarife pentru import agricol;

– Prezența rețelelor de securitate alimentară;

– Accesul la fonduri pentru agricultori.

Disponibilitate

– Aprovizionare suficientă: alimente în kcal/persoană/ zi și dependența cronică de subvențiile pentru alimente;

– Cheltuieli publice pentru cercetare și dezvoltare agricolă;

– Infrastructura agricolă;

– Volatilitatea producției agricole;

– Riscul de instabilitate politică.

Calitate şi siguranţă

– Diversificarea regimului alimentar;

– Implicarea guvernului în creștere standardelor nutritive;

– Disponibilitate a micronutrienţilor;

– Calitatea proteinelor;

– Securitatea alimentară.

Ajustare externă

– Factor de ajustare a prețului alimentelor;

– Indicele global FAO al preţului alimentelor ajustat trimestrial la creşterea venitului şi coeficientul intermediar pentru preţurile internaţionale şi naţionale ale alimentelor.

Cât costă lansarea unui nou produs pe piaţă?

Potrivit datelor DuPont, care au la bază un studiu al unei companii independente, piaţa seminţelor a atins în 2011 o valoare de 34 miliarde de dolari, iar cea a produselor de protecţia plantelor a depăşit cifra de 50 miliarde de dolari la nivel global. Scoaterea pe piaţă a unui produs nou de protecţia plantelor presupune costuri care s-au mărit în ultimii 15 ani cu circa 100 milioane de dolari, respectiv de la 152 mil. dolari în 1995 la 256 mil. de dolari în 2008. Au crescut de asemenea şi costurile de înfiinţare a loturilor demonstrative, care au atins 54 milioane de dolari în 2008, faţă de 18 milioane dolari în 1995. Lansarea unui hibrid nou pe piaţă costă circa 136 milioane de dolari.

O treime din costurile pentru produsele de protecţia plantelor merg către partea de cercetare, iar restul sunt alocate pentru organizarea de loturi demonstrative şi studiul ecotoxicologic.

Ioana GUŢE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *