Comisia Europeană, cu ochii pe noi. Noul an nu are semne prea bune pentru PNDR 2014-2020

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a transmis oficial, încă din iulie 2014, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 către Comisia Europeană în vederea aprobării. Precizăm că noul PNDR are 15 măsuri de finanțare și o alocare totală de 9,85 miliarde de euro din partea UE. Acum PNDR se află în plin proces de evaluare la nivelul Comisiei Europene, iar semnalele nu sunt prea bune…

Un program „greoi“

Potrivit autorităților, noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală, ce se preconizează că va fi demarat la începutul anului 2015, va ajuta în mod prioritar fermele medii ce vor să se dezvolte în următorii ani. Pe lângă reducerea birocraţiei, PNDR 2014-2020 vine, cel puțin teoretic, cu mai multe măsuri ce încurajează fermierii mici şi mijlocii să se organizeze în asociaţii care să investească în lanţuri de aprovizionare. Numai că de la teorie la practică e drum lung…

În acest sens, Academia de Științe Agricole și Silvice a prezentat, în cadrul sesiunii de comunicări, lucrarea „Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pe perioada 2014-2020“, realizată de ing. Nicolae Mărincuş (decorat de preşedinţie cu Steaua României în grad de Ofiţer) și de prof. univ. dr. ing. Ion Bold. Potrivit lui Nicolae Mărincuș, oficialii europeni nu sunt mulțumiți deloc de strategia pro­pusă de autoritățile române în privința agriculturii. „Comisia Europeană cere Guvernului României să revizuiască drastic proiectul prin care cere fonduri europene pentru agricultură, menționând că 97% din ferme sunt excluse de la primirea acestor fonduri care depășesc 9 miliarde de euro în perioada 2014-2020. Or, aceste revizuiri nu se regăsesc în proiectul PNDR trimis de autoritățile de la București la Bruxelles. Astfel, Comisia Europeană ne atenționează că în proiectul PNDR 2014-2020 sunt prea puțini beneficiari, birocrația este excesivă, iar inovările lipsesc. În acest sens, experții CE remarcă faptul că Proiectul are 341 de observații și recomandări, iar acestea sunt cuprinse într-un tom de 669 de pagini, având o greutate de 3 kg. Ciudat este faptul că autorii proiectului au ținut să precizeze că „elaborarea pro­gramului s-a făcut cu specialiști selecționați având vârste cuprinse între 35 și 55 de ani.“ Ca și mine, și cei de la CE se declară nelămuriți în legătură cu această „selecție“ care depinde de vârstă. Mai amintesc că numai titlurile programului sunt detaliate pe nu mai puțin de 45 de pagini. În plus, abstracțiunile operei, semnele și simbolurile abstracte care se referă la ruralul românesc sunt uluitor de multe“, remarcă Nicolae Mărincuș.

Probleme fundamentale

În lucrarea celor doi autori se mai arată faptul că, „pornind de la ultimele statistici, rezultă că exploatațiile mici sunt prea multe și prea mici, iar exploatațiile mari sunt exagerat de mari și puține la număr. În schimb, fermele familiale, exploatațiile cele mai rentabile și mai durabile, sunt foarte puține. De aici se observă că agricultura României este anormal divizată ca mărime, așa cum nu mai există nicăieri în lume“.

„Comisia Europeană știe că fondurile sale sunt înghițite de latifundiile uriașe care s-ar putea lipsi de ajutor, iar fondurile ar trebui orientate spre gospodăriile de subzistență și spre fermele familiale care să ajungă la prosperitate așa cum sunt în țările cu o agricultură dezvoltată. Să nu uităm că MADR, prin ADAS, posedă peste 816 mii de ha cu care ar putea înființa 1.600 de ferme familiale de 50 ha. Aceasta ar fi o soluție… Totodată, în PNDR nu se menționează niciun cuvânt de asocierea de ferme după modelul SAFER din Franța și nici de grupurile asociate lansate de Universitatea de Cercetări Agricole și Veterinare din Cluj, ca grupe asociate în județele limitrofe. Se pare că autoritățile române au uitat că în 1934 s-a făcut o lege pentru Camerele Agricole țărănești care știau singure ce și cum este mai bine de făcut. În plus, azi agricultura nu are o școală primară țărănească în care copiii să învețe de mici să lucreze pământul“, explică Nicolae Mărincuş. Revenind la diferendul dintre MADR și Comisia Europeană, văzând Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, trebuie spus că, teoretic, autoritățile române știu cel mai bine problemele agriculturii. „Și asta în timp ce Comisia Europeană aruncă tomul uriaș la coș pe motiv că cele 669 de pagini sunt pline de noțiuni abstracte greu de digerat. Iar fiecare își menține punctul de vedere cu riscul de a amâna mult timp definitivarea politicii agricole românești pentru următorii ani. De aceea, cred că în acest conflict este necesar un arbitru obiectiv, bun cunoscător al ambelor părți. Este vorba de specialiști în măsură să taie nodul gordian al neînțelegerilor dintre Guvernul României și Comisia Europeană privind PNDR 2014-2020“, conchide Nicolae Mărincuș. În opinia acestuia, acești specialiști sunt doi, Achim Irimescu și Dacian Cioloș. Primul lucrează la Comisia Europeană, iar cel de-al doilea a condus în ultimii 5 ani agricultura statelor europene în calitate de comisar pentru Agricultură.

„Înapoi la CAP“

În opinia experților europeni, agricultura României este sub „standardele“ celorlalte țări membre UE. Astfel, dacă în UE media proprietăților asupra terenurilor agricole este de 2,1 ha, în România aceeași medie este de 1,4 ha. Ca formă de proprietate, în România micii fermieri dețin 97,8% din terenurile agricole, fermele familiale 1,8%, iar marile ferme 0,4%. „În 1989 existau 20.000 de CAP-uri, iar acum, după 25 de ani, autoritățile au ajuns la concluzia că asocierea fermierilor e bună și au imaginat un fel de program «Înapoi la CAP». Dar, această nouă reformă agrară este fără continuitate și fără viitor pentru că vechea bază a fost distrusă. Marea greșeală este că s-au concesionat vechile IAS-uri pe 45 de ani, când această perioadă ar fi trebuit să fie de maximum 10-15 ani. Iar acum ne-am ales cu latifundiari și cu o agricultură foarte fărâmițată. Acum se merge pe grupurile de producători cu inițiativă locală. Și, pe hârtie, avem 107 grupuri de producători care funcționează pe principiul CAP. Dintre acestea funcționează efectiv 23… Foarte puțin, dacă ne gândim că în România sunt 2.300 de comune și 16.000 de sate“, declară profesorul Ion Bold. Potrivit ultimelor statistici ale Agenției de Plăți în Agricultură, la finele anului 2014 în România existau 830.000 de exploatații agricole cu suprafețe cuprinse între 1 și 5 ha, 176.000 de exploatații de 5-30 ha, 11.700 de terenuri agricole cu o suprafață cuprinsă între 30 și 50 ha, iar 8.000 de exploatații sunt de 50-100 ha. În privința exploatărilor agricole foarte mari, sunt mai mult de 100 de latifundii care dețin 13.000 ha. „De aceea cred că este necesară impunerea unei limitări stricte până la care pot fi achiziționate terenurile agricole. De exem­plu, în perioada interbelică exista limitarea de 4.000 ha“, conchide Ion Bold.

Bogdan PANȚURU