Ce sunt şi cum funcţionează fondurile de nivelare

„Fondurile de nivelare“, instrumente financiare inovatoare, sunt destinate să atenueze variaţiile excesive ale preţurilor materiilor prime agricole. Ele funcţionează pe baza fondurilor economice mutuale colective. Noţiunea de „nivelare“ corespunde „efectului Joseph“, conform economiştilor agricoli: este vorba despre garantarea unui preţ sau a unui venit suficient pentru agricultori, indiferent de evoluţiile pieţei (bune sau mai puţin bune). Administrate de organizaţiile profesionale sau interprofesionale, fondurile de „nivelare“ responsabilizează toţi actorii economici, statul jucând rolul său doar în situaţii de catastrofe.

Principiul regulamentului

Obiectivul principal este acela de a face cunoscut agricultorului, înainte de noua campanie agricolă, un preţ de achiziţie pentru produsul său. Se evaluează nivelul de câştig, agricultorul putând alege asolamentul de o manieră raţională.

Un preţ de achiziţie, numit „preţ obiectiv“, este stabilit înainte de a începe fiecare campanie agricolă. Acest preţ de referinţă, determinat de un nivel minim şi maxim, o marjă în care acesta poate oscila, va reprezenta o zonă a preţului acceptabilă pentru agricultori, ţinând cont de evoluţia pieţei.

Cele trei variante

La sfârşitul campaniei agricole, vorbim de „preţul realizat“ corespunzător mediei preţurilor de vânzare constatate pe parcursul anului. În funcţie de valoarea „preţului realizat“, apar trei situaţii:

• Dacă „preţul realizat“ este situat în plaja de preţ prevăzut înainte de începerea campaniei (preţ obiectiv), fondurile de nivelare nu intervin;

• Dacă preţul este inferior plajei de preţ, agricultorii primesc, prin intermediul fondurilor mutuale, o indemnizaţie compensatorie care permite atingerea preţului minim al zonei de oscilaţie a preţului;

• Dacă preţul este superior nivelului maxim al zonei, agricultorul trebuie să plătească o primă asiguratorie care contribuie la creşterea nivelului fondurilor mutuale.

Un concept nou: asimetria gamei preţului

Pentru ca sistemul să funcţioneze, trebuie ca fondurile să fie suficient de mari, astfel încât să fie în măsură să plătească, la toţi, preţul minim atunci când acest lucru este necesar. Acest preţ minim trebuie estimat în funcţie de riscurile inerente ale pieţei referitoare la: riscurile mari de a apărea diferenţe mari de preţ în condiţiile în care preţul minim este destul de scăzut. Preţul minim şi maxim trebuie să fie asimetric în funcţie de „preţul obiectiv“. Plaja de variaţie a preţului (definită ca fiind între -5% şi +1% din preţul obiectiv) a funcţionat deja cu succes, din păcate doar câţiva ani consecutivi, în care preţul a fost scăzut. Preţul minim şi maxim sunt stabilite pe baza acordurilor încheiate între parteneri şi aprobate prin hotărâre de guvern.

Punerea în funcţiune a fondurilor

În cazul în care resursele sunt suficiente pentru a interveni, ele nu trebuie să fie foarte importante, pentru a nu imobiliza sume mari de bani, care pot fi folosite mai bine în alte direcţii. Aportul iniţial al fondurilor trebuie să fie de ordinul a 25%-30% din valoarea recoltei anuale, înainte de apariţia mai multor ani deficitari consecutivi.

Calculul primelor

Agricultorul alimentează fondurile pe măsură ce ştie nivelul maxim al preţului, dar, psihologic, este dificil să-i soliciţi plata, în totalitate, a câştigului său suplimentar, care să alimenteze fondurile. Plata sa nu este decât un procent din surplus sau ţine cont de dorinţa sa de participare la fond. Prima depinde de nivelul de alimentare a fondurilor. În caz contrar, fondurile se pot epuiza (după mai mulţi ani de preţuri scăzute, când a fost cazul să se intervină), astfel încât ele trebuie să fie alimentate. Este foarte important ca metoda de calcul al primelor, chiar dacă la baza ei stă o formulă matematică, să fie uşor de înţeles pentru toţi intervenienţii.

Acest lucru permite crearea unui consens al tuturor părţilor, făcând să crească gradul de încredere.

Succesul fondurilor de netezire: asimetria şi diferenţierea

Acest sistem al fondurilor de nivelare se diferenţiază de vechile formule ale fondurilor din PAC. Sistemul introduce un nou termen de „plajă asimetrică“ şi o diferenţiere a primelor, atunci când fondurile de stabilizare se bazează pe conceptele de simetrie în raport cu preţul obiectiv fix şi eşantionarea nonmodulară. Prezintă avantajul că este conectat la semnalele pieţei şi duce la responsabilizarea actorilor economici de pe filieră.

Concluzii

Principiul enunţat anterior poate fi generalizat:

• La o schemă de culturi;

• La fondurile de egalizare a producătorilor de cereale (preţul cerealelor şi furajelor pentru animale sunt atenuate simetric);

• Nivelarea veniturilor agricole ale exploataţiilor, având aceeaşi orientare tehnicoeconomică ca şi în cazul dreptului de plată unică, în cazul anilor buni agricultorii pot ceda o parte din susţinerea lor publică către fondurile mutuale, pentru ca în anii mai puţin buni să se realizeze această redistribuire sau în situaţia în care preţurile sunt scăzute.

Aplicarea simultană pentru importatori şi exportatori sau pentru producători şi consumatori a principiilor fondurilor de nivelare asimetrică şi diferenţiată poate duce la diminuarea, de o manieră notabilă, a efectelor nocive ale variaţiilor preţurilor materiilor prime agricole, pentru că se ştie că îndepărtarea unuia duce la abundenţa altuia.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU