Când e vorba să pornească o afacere, antreprenorii români, singuri cuc

antreprenorEste clar… Criza izbucnită în 2008 nu este una doar financiar-fiscală ci, se pare, este o criză sistemică care va modela pe viitor modelele de afaceri într-un fel pe care puțini îl intuiesc. Lucrurile se schimbă la nivel global și afacerile se transformă și ele. Acest fapt este confirmat și de un nou raport al Global Entrepreneurship Monitor (GEM) privind finanțările noilor afaceri. Potrivit acestuia, la nivel mondial majoritatea întreprinzătorilor (95%) se bazează pe fondurile proprii pentru crearea unui start-up. În România acest procent se ridică până la 98% dintre antreprenori. De remarcat că, în cadrul cercetării GEM, au fost analizate aproape 60 de economii.

Se schimbă peisajul…

Raportul 2015-2016 al Global Entrepreneurship Monitor asupra Finanțărilor pentru Antreprenori a studiat modele antreprenoriale de finanțare din întreaga lume și se bazează pe datele colectate în timpul ciclului anual de cercetare, acesta fiind ultimul dintr-o serie lansată în urmă cu zece ani. „Criza financiară recentă, cea mai gravă din ultimii 80 de ani, a avut un efect profund asupra vieții economice, precum și a peisajului antreprenorial“, spun în preambulul documentului autorii, Caroline Daniels, Mike Herrington și Penny Kew. Tot aici putem citi: „Chiar dacă a scăzut costul mediu al începerii unui business, adaugă ei, accesul la finanțare rămâne una dintre cele mai serioase probleme cu care se confruntă firmele din multe țări, în special întreprinderile mici și mijlocii. Dar disponibilitatea fondurilor, sursele de finanțare, precum și costul începerii unei afaceri au evoluat. De exemplu, în 2004 suma medie necesară pentru a începe o afacere era de 54.000 dolari și în 2006 de 65.000 de dolari.“ Potrivit raportului, în 2015 suma medie a fost de doar 13.000 de dolari, sumă de care se apropie și România. „Cum medianele au fost utilizate în 2015 și valorile medii în cele două rapoarte anterioare, o comparație directă nu este posibilă, însă se poate vedea că antreprenorii actuali doresc să înceapă o afacere cu mai puține resurse și au capacitatea de a face acest lucru. Credem că aceasta se datorează influenței Internetului“, comentează Herrington.

Partea bună, sentimentul de autonomie

Dacă la nivel global 95% dintre antreprenori folosesc fonduri cu caracter personal atunci când încep o afacere, Israel și Spania, cu 79%, raportează cel mai mic procent. Potrivit raportului, proporția de investiții proprii variază foarte mult, de la un minim de 47% în Burkina Faso și Senegal, la 98% în Indonezia. La nivel mondial, această proporție a crescut de asemenea, în medie: dacă în 2004 antreprenorii au furnizat 66% din capitalul afacerii, în 2015 ei contribuie cu până la 72%. Întreprinzătorii români contribuie cu banii personali pentru a acoperi în medie 66% din budgetul de demarare a afacerii. „Acest lucru indică un sentiment mult mai puternic de autonomie în climatul economic actual“, spune Herrington. El crede că utilizarea resurselor proprii, numite uneori „bootstrapping“, vine din necesitate, atunci când antreprenorii nu pot obține finanțare externă. „Acest lucru este valabil mai ales pentru femeile antreprenor care se pot confrunta cu un tratament inegal din partea creditorilor tradiționali, atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare.“ În comparație cu bărbații, femeile antreprenor raportează că au nevoie de mai puțini bani pentru a începe o afacere. Dar în România se observă un relativ echilibru, cu o diferență de numai 1.000 dolari între femei și bărbați. În Canada se înregistrează cel mai mare decalaj între femei și bărbați: aceștia declară că au nevoie de 8,5 ori mai multe fonduri decât femeile. Fac excepție doar două economii: Slovenia și Finlanda, unde bugetele sunt egale.

Bănci, familie sau prieteni?

Pentru mulți întreprinzători, propriile economii, precum și contribuții din partea vecinilor, familiei și prietenilor au jucat un rol important, investițiile din afara acestor cercuri fiind mai rare. „În toate regiunile, majoritatea investitorilor informali oferă fonduri membrilor familiei, în timp ce un procent substanțial oferă fonduri prietenilor și vecinilor,“ explică Penny Kew. Cu toate acestea, băncile rămân o sursă importantă de finanțare în toate regiunile – contribuțiile de finanțare ale acestora variază de la un sfert dintre antreprenorii din Africa, Asia și Oceania, până la o treime din întreprinzători în America de Nord. Fondurile guvernamentale joacă, de asemenea, un rol și sunt cele mai ridicate în America de Nord și Europa. Potrivit GEM, în România 26% din întreprinzători împrumută de la bănci și 27% beneficiază de fondurile guvernamentale. În cadrul aceluiași raport se arată că globalizarea și rolul tehnologiei – inclusiv al social media – nu pot fi subestimate. Raportul mai arată că formele tradiționale de finanțare sunt tot mai mult suplimentate de surse noi: creditare peer-to-peer, microfinanțare și cooperative comunitare. În același timp, industriile, modelele de afaceri și însuși conceptul de „piață“ sunt redefinite de tehnologia mobilă. Și tocmai această tehnologie este cea care dă un nou impuls afacerilor care au început să se dezvolte din ce în ce mai mult la nivel mondial. „Pe măsură ce conștientizarea cu privire la accesul la resurse este în creștere, în toate economiile părțile interesate explorează modalitățile de a multiplica tipurile de finanțare disponibile și cu ajutorul noilor tehnologii“, se mai arată în raport.

Crowdsourcing-ul, un nou model

De creditare peer-to-peer, microfinanțare și cooperative comunitare a auzit toată lumea. Dar criza financiară globală a lăsat antreprenorii mult mai dependenți de finanțarea proprie, precum și de noi surse de finanțare antreprenorială, cum ar fi prin crowdsourcing, care câștigă în popularitate, se mai arată în raport. Ce este, de fapt, crowdsourcing-ul, termen necunoscut de cea mai mare parte a antreprenorilor români, având în vedere că doar 5 procente folosesc acest model? Crowdsourcing sau în românește externalizarea în masă este un proces care implică externalizarea unor activități către un grup de persoane. Acest proces poate avea loc cu sau fără utilizarea mijloacelor electronice de comunicație și prelucrare a informației. Diferența dintre crowdsourcing și externalizarea obișnuită este faptul că o sarcină sau o problemă este externalizată către un public nedefinit, și nu către salariații unei anumite organizații. Altfel spus, crowdsourcing este un model de rezolvare distribuită a problemelor sau de producție distribuită. În sensul clasic al termenului, problemele sunt difuzate către un grup necunoscut de parteneri sub forma unui apel deschis pentru soluții. O traducere foarte plastică a termenului crowdsourcing ar putea fi: „rezolvare/producție la grămadă“. Participanții numiți „grămadă“ prezintă soluții care sunt apoi preluate de entitatea care a difuzat solicitarea. Contributorii la soluție sunt compensați pentru efortul lor fie financiar, fie cu premii. În alte cazuri, recompensa rămâne în limitele satisfacției intelectuale. La externalizarea în masă pot participa amatori sau voluntari care lucrează în timpul lor liber, experți sau întreprinderi mici necunoscute la momentul deschiderii apelului. Sună promițător, nu?

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 8-9

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email