Bye, Bye TTIP, Good Bye TTP. Efectul Trump

După ani de negocieri între oficialii Statelor Unite și cei ai Uniunii Europene, Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) s-a desființat de la sine după alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA. Așadar, toate „pasiunile“ și presiunile puse în joc de-a lungul anilor de către susținătorii sau oponenții acordului comercial s-au evaporat pur și simplu peste noapte. Cu toate că niciun oficial nu a declarat în mod oficial sistarea negocierilor, sunt prea multe „semne“ care arată că respectivul parteneriat devine imposibil în noul context geo-strategic.

Ce a fost…

Potrivit Comisiei Europene, TTIP este un acord comercial între Uniunea Europeană și Statele Unite. care are ca scop „înlăturarea barierelor din calea comerțului (tarife vamale, reglementări inutile, restricții privind investițiile etc.) într-o gamă largă de sectoare economice, pentru a facilita cumpărarea și vânzarea de mărfuri și servicii între UE și SUA“. Cu alte cuvinte, scopul principal al TTIP a fost de a elimina anumite „bariere“ de reglementare care limitează profiturile corporațiilor transnaționale de pe ambele părţi ale Atlanticului. Potrivit ONG-urilor care au dus o „luptă“ susținută împotriva TTIP, aceste „reglementări inutile“ sunt de fapt standardele sociale și reglementările de mediu care reușesc totuși să protejeze cetățenii europeni de anumite abuzuri sau de substanțe nocive în alimentație sau mediu înconjurător. Marea problemă a negocierilor desfășurate pe parcursul câtorva ani buni e că acestea au fost cât se poate de „secrete“. La un moment dat, câteva dintre aceste secrete au fost dezvăluite și nu puțini au fost cei care și-au manifestat indignarea față de anumite prevederi „ocultate“ ale TTIP. De exemplu, prin mecanismul cunoscut sub numele de „soluționarea litigiilor între investitori și stat“ (ISDS), inclus în acest tratat, companiile ar fi avut dreptul de a acţiona în instanțe comerciale guvernele care iau decizii ce reduc profiturile companiilor. Prin conceptul de „coerență de reglementare“, standardele de calitate ale produselor alimentare, ale produselor cosmetice şi produselor medicale ar fi putut fi coborâte la același nivel cu cel al standardelor americane, care de cele mai multe ori sunt foarte joase și care nu respectă principiul precauției. Sau, TTIP ar fi putut duce la coborârea oricăror standarde de muncă identificate ca „bariere“ în calea comerțului, cum ar fi contractele colective de muncă, care ar putea fi invocate ca reprezentând restricții cu privire la modelul de afaceri al companiilor. Și, nu în ultimul rând, TTIP-ului i s-a reproșat că deschide calea către importarea de procedee indus­triale dăunătoare pentru mediu, cum sunt fracturarea hidraulică şi mineritul cu cianură.

Ce mai este?

Nimic… Și asta pentru că, Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), „clona“ TTIP pentru continentul american și zona țărilor din Pacific, s-a dizolvat peste noapte după alegerea lui Donald Trump. Concret, la puțin timp după ce Trump s-a instalat la Casa Albă, SUA a declarat în mod oficial că se retrag din Parteneriatul Trans-Pacific. Într-un comunicat, administrația prezidențială americană a transmis că stra­tegia sa pentru protejarea locurilor de muncă ale americanilor va începe cu retragerea din acordul comercial Trans-Pacific TPP, la care au aderat 12 state. Astfel, într-un comunicat se subliniază că SUA „vor avea o poziție severă împotriva statelor care încalcă acordurile comerciale și îi afectează în acest proces pe lucrătorii americani“. „Prea mult timp americanii au fost forțați să accepte acorduri comerciale care pun interesele inițiaților și elitei de la Washington deasupra bărbaților și femeilor care muncesc din greu în această țară“, se arată în comunicat. (…) Orașele industriale au văzut cum fabricile și locurile de muncă bine plătite se mută în străinătate, în timp ce americanii se confruntă cu un deficit comercial tot mai mare și cu o bază de producție devastată“, mai subliniază Casa Albă. În plus, comunicatul mai arată că ar putea fi folosite „acorduri dure și corecte“ privind comerțul, pentru a crește economia americană și a aduce în apoi în America milioane de locuri de muncă. Această strategie începe prin retragerea din Parteneriatul Trans-Pacific și prin a ne asigura că orice noi acorduri comerciale sunt în interesul lucrătorilor americani“, se atrage atenția în comunicat. Mai mult decât atât, Donald Trump vrea și renegocierea unui alt acord comercial, Acordul Nord-American de Comerț Liber NAFTA, care a fost semnat în 1994 de către SUA, Canada și Mexic. Dacă partenerii din NAFTA vor refuza să le ofere lucrătorilor americani un acord corect prin renegocierea lui, „atunci președintele îi va informa de intenția SUA de a se retrage din NAFTA“, se mai arată în comunicatul administrației de la Washinton. TTP a fost semnat de 12 ţări: Australia, Brunei, Canada, Chile, Japonia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Singapore, SUA şi Vietnam. Tratatul, văzut ca o contrapondere la influenţa tot mai mare a Chinei, a fost semnat în 2015 de 12 ţări din Asia-Pacific, reprezentând 40% din economia mondială, dar nu a intrat în vigoare. Iar după retragerea SUA e posibil să nici nu mai intre în vigoare vreodată.

Donald, „atac“ la Trump

Că nu mai poate fi vorba de niciun acord comercial între SUA și UE o arată și atitudinea unor oficiali europeni la adresa noii administrații americane. Astfel, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a lansat unul dintre cele mai dure atacuri la adresa președintelui Donald Trump. Astfel, potrivit BBC, în opinia lui Tusk, președintele american constituie o amenințare pentru Europa în egală măsură ca Rusia, China și Islamul radical. Într-o scrisoare către liderii celor 27 de state UE, Tusk afirmă că Donald Trump este „imprevizibil“ și pune Uniunea Europeană „într-o situație dificilă“. „Declarațiile lui Trump sunt îngrijorătoare“, crede oficialul european. Politica protecționistă a lui Trump este însă o șansă pentru Europa, care ar trebui să pună la punct mai multe tratate ale liberului schimb, afirmă oficialul european. „Este cea mai mare provocare, cea mai mare sfidare pe care o înfruntă acum Europa după șase decenii de existență, spune Tusk. „China din ce în ce mai îndrăzneață“, „politica agresivă a Rusiei“ vizavi de vecini, „Islamul radical“, care provoacă anarhie în Orientul Apropiat și în Africa, sunt principalele amenințări, dar lor li se adaugă „îngrijorătoarele declarații ale noii administrații SUA, care ne fac viitorul foarte incert.“ În finalul scrisorii, Tusk le scrie celor 27 de lideri ai UE că „Dezintegrarea Uniunii Europene nu ar duce la restaurarea unei mitologice suveranități a țărilor membre, ci la dependența lor de marile puteri: Statele Unite, Rusia și China. Doar împreună putem fi independenți“, conchide Tusk.

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 10-11