Biomasa energetică, în date şi cifre

Ultimii ani au marcat însă o creştere accentuată a interesului spre resursele regenerabile, pe de o parte ca urmare a crizelor în domeniul energiei (preţuri ale petrolului cu fluctuaţii semnificative, crizele gazelor din Rusia), iar pe de altă parte datorită angajamentelor politice ale unor state, în principal ale Uniunii Europene, de a reduce emisiile de gaze cu efecte de seră.

Supremaţia celor două Americi

Astfel, după 2000, când preţul petrolului a început să explodeze iar cererea de biocombustibili a început să crească, ajungând în 2005 la 2% din consumul mondial de benzină, producţia de bioetanol, în perioada 2000-2005, a crescut de la 4,6 la 12,2 miliarde galoane, iar producţia de biomotorină de la 251 milioane galoane la 790 galoane.

În 2005, SUA a produs 16,2 miliarde litri de bietanol (45,2% din totalul mondial), iar Brazilia producea în jur de 16,5 miliarde de litri anual (44,5%).

India, cel de-al doilea producător mondial de trestie de zahăr, producea etanol în 2004 în 10 instalaţii, iar în 2005 în alte 20 de instalaţii.

China, tot în 2005, pune în funcţiune 4 instalaţii de producere a etanolului cu o producţie de circa 360 milioane galoane, în cea mai mare parte din porumb.

În producerea biomotorinei, în Europa este lider Germania, care în 2004 a produs 326 milioane galoane, acoperind 3% din necesar, şi Franţa, cu 150 milioane galoane. Uniunea Europeană îşi propune ca, până în 2010, să satisfacă 5,75% din necesar cu biocombustibili.

• Resursele de petrol ale Terrei sunt pe cale de epuizare la orizontul anului 2050. Deocamdată, singura sursă ar putea să o reprezinte biomasa, a cărei reconversii presupune investiţii imense.

• La nivel mondial, politica de bioetanol a crescut de la 4,6 la aproximativ 15 miliarde galoane.

– Cei mai mari producători de bioetanol sunt SUA şi Brazilia, care împreună realizează peste 80% din producţia obţinută la nivel mondial.

• Biomasa este un produs nou apărut pe piaţa energetică şi este greu de estimat care va fi evoluţia acesteia, dacă avem în vedere ritmul lent de creştere.

Ce sunt, de fapt, biocarburanţii

Biocombustibilii pot fi utilizaţi:

• în combinaţie cu combustibilii tradiţionali în proporţie de 5% până la maximum 20%, fără adaptarea motoarelor, sau
• în proporţie de 100%, cu adaptarea specială a motoarelor.

În funcţie de resursele de biomasă şi tehnologiile utilizate, biocarburanţii sunt grupaţi în 4 generaţii.

Biocombustibilii din prima generaţie sunt:

• Biodieselul obţinut din plante oleaginoase (rapiţă, floarea-soarelui, arahide, palmier de ulei, grăsimi animale, ulei rezidual);
• Bioetanolul obţinut din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr şi cereale; biogazul;
• Bio-ETBE-ul, uleiuri vegetale pure.
• Utilizarea biocombustibililor din prima generaţie ridică probleme de etică, dintre care cea mai importantă este concurenţa între produsele alimentare şi carburanţi, întrucât utilizează aceleaşi resurse de biomasă.

Şansa biocombustibililor din generaţia a II-a

Această tehnologie se bazează pe o tehnologie avansată de tratare ligno-celulozică, care stă la baza obţinerii de bioetanol celulozic (din paie şi coceni), biocombustibili sintetici, biometanol, biogaz, biohidrogen şi MEXBTL, obţinuţi din uleiuri vegetale, grăsimi animale, deşeuri lemnoase, reziduuri alimentare şi industriale.

Fiind în stadiu de dezvoltare, biocombustibilii din generaţia a doua sunt încă scumpi.

Costurile pentru construcţia unor astfel de biorafinării sunt însă mai reduse, iar oamenii de ştiinţă susţin că utilizarea biocombustibililor din generaţia a doua este cea mai indicată din punct de vedere ecologic. Zona geografică face însă diferenţa între opţiuni. 

Producţia actuală de biocombustibil din China este necompetitivă întrucât materia primă are un cost prea ridicat. Tehnologia celulozică ar putea reduce costul de la 1,6 dolari pe galon de bioenergie la 0,6 dolari, ceea ce ar face din bioetanolul chinezesc unul dintre cei mai ieftini biocombustibili din lume.

În Statele Unite şi Brazilia, producţia de etanol celulozic nu va fi cu mult mai ieftină decât acum. Fabricile care vor să proceseze celuloză vor înlocui vechile unităţi de producţie doar dacă se dovedeşte că tehnologia celulozică este mai puţin consumatoare de energie decât tehnologia de producere a etanolului din porumb sau trestie de zahăr.

Biocombustibilii din generaţia a III-a

Aceşti biocombustibili se vor obţine din plante modificate genetic: culturi oleaginoase cu o productivitate ridicată de ulei, biomasă lemnoasă cu un conţinut mai mic de lignină pentru îmbunătăţirea procesului de prelucrare (salcie, plop), culturi de alge.Gigantul mondial petrolier ExxonMobil şi-a confirmat lansarea unei investiţii de 600 miliarde dolari, împreună cu Synthetic Genomics pentru a dezvolta, testa şi produce biocombustibili din alge fotosintetice. O analiză a Universităţii din New Hampshire arată că o suprafaţă de 120 mil. metri pătraţi ar fi suficientă pentru a acoperi consumul de carburanţi al SUA. Specialiştii apreciază că tehnologia de obţinere a biocombustibililor trebuie încă perfecţionată şi ar putea fi utilizată peste 5-10 ani.

Biocombustibilii din generaţia a IV-a

Biomasa care va fi utilizată se bazează pe culturi încrucişate sau modificate genetic care au proprietatea de a absorbi în mod specific cantităţi foarte mari de CO2.

Tehnologiile de obţinere a BIO-H2 pot fi: fermentaţia biomasei selecţionate sau fotoliza apei, utilizând microorganisme drept catalizator.

De dată mai recentă, o altă cultură este considerată „combustibilul viitorului“. Este vorba de ciuperca denumită ştiinţific Gliocladium roseum, din care se poate extrage motorină.

Dr. Emilian OANCEA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email