Afaceri

Balanţa comercială cu produse agricole rămâne negativă

Share

În ciuda unor rezultate în agricultură considerate remarcabile, mai ales anul trecut, România continuă să consume mai mult decât produce, adică importă mai mult decât exportă. Acest lucru rezultă din studiul „Dinamica schimburilor comerciale cu produse agroalimentare ale României în ultimul deceniu“, realizat de Dinu Toma, profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) București, prezentat în cadrul unui simpozion recent.

Studiul arată că, în ultima decadă (2002-2011), importurile de produse agroalimentare au depăşit cu mult exporturile, iar deficitul cumulat al întregii perioade este de 16,692 miliarde de dolari SUA (mld $), dintre care

11,758 mld $ cu statele membre ale UE.

În medie, deficitul este de 1,67 mld $. La 5 ani de la aderarea la Uniunea Europeană (UE), România încă nu reușește să-și asigure produsele agroalimentare.

Se exportă încă producție neprelucrată (animale vii, cereale, oleaginoase, tutun, grăsimi și uleiuri vegetale) și se importă carne, lapte, ouă, preparate diverse, băuturi alcoolice, cafea, cacao, zahăr, fructe și legume, reziduuri alimentare.

Suntem dependenţi de importurile din UE!

Profesorul a constatat că, în perioada 2002-2011, importurile totale au crescut progresiv de la 1173,12 mil $ în 2002 la 6125,09 mil $ (de 5,22 ori în 7 ani). În 2008 au scăzut la 5030,09 mil $ în 2010 și au revenit pe creștere în 2011, la 5547,39 mil $.

Importurile din statele membre ale UE au avut aceeași tendință, dar mai accentuată. Au crescut de la 443,16 mil $ în 2002 la 4.888,40 mil $ în 2008 (de 11,03 ori în 7 ani!), pentru a reveni la 4.365,46 mil $ în 2011.

„Scăderea importurilor în perioada 2008-2010 s-a produs din cauza crizei economice. România a devenit dependentă de importurile din UE. Principiul preferinței comunitare a dus dependența de statele membre ale UE de la 37,8% în 2002 la 79,7% în 2011“, a afirmat Dinu Toma.

În zece ani, România a importat produse agroalimentare în valoare totală de 36,85 mld $, de unde rezultă o medie anuală de 3,685 mld $. Cea mai mare sumă s-a înregistrat la importul de carne, cereale etc.

Exportăm produse primare neprelucrate

„Este foarte important că exporturile au crescut și ele progresiv, continuu, cu excepția anului 2009, când s-a înregistrat o ușoară scădere, de 195,6 mil $, față de anul precedent. De asemenea, creșterea exporturilor a avut un ritm mai mare decât cel al importurilor“ – a afirmat profesorul universitar.

Conform studiului, ritmul de creștere a fost susținut, de la 433,13 mil $ în 2002 la 4974,4 mil $ în 2011 (creștere de 11,48 ori în 10 ani). Și exporturile către statele membre ale UE au crescut progresiv și continuu în toată perioada, de la 221,09 mil $ în 2002 la 3.620,6 mil $ în 2011 (creștere de 16,37 ori).

„Preferința comunitară a jucat un rol important și la exporturile agroalimentare. Dependența României de exporturile către statele membre ale UE a crescut în consecință de la 51% în 2002 la 72,8 % în 2011“ – a spus Toma.

Potrivit datelor prezentate, în aceeași perioadă de 10 ani, România a exportat produse agroalimentare în valoare totală de 20,17 mld $. În general se exportă produse primare, neprelucrate, care exced nevoilor consumatorului român, produse pentru care România, deși are certe avantaje comparative, nu a dezvoltat încă o industrie prelucrătoare.

Orientarea viitoare a Politicilor de sprijin cred că va trebui să țină cont de acest aspect. Avem nevoie de competitivitate pe prelucrare“ – a menționat autorul studiului.

Soldul balanţei comerciale

„Ca urmare a evoluției celor două componente, import și export, soldul balanței comerciale cu produse agroalimentare pentru fiecare an din perioada analizată este ne­gativ. Soldul crește de la 739,9 mil $ în 2002 la 3.037 mil $ în 2008, pentru a scădea îmbucurător la 572,9 mil $ în 2011“ – a spus Toma.

În opinia sa, criza, scăderea puterii de cumpărare, măsurile de combatere a evaziunii fiscale în comerțul cu produse agroalimentare și alte cauze au făcut din România o țară care se apropie de dezideratul de autosuficiență alimentară. S-a constatat că doar pentru patru din cele 24 de grupe de produse agroalimentare s-a realizat autoaprovizionarea și s-au asigurat și disponibilități pentru export.

Nevoia de proteină vegetală

Din totalul deficitului comercial cu produse agroalimentare al României pe cei zece ani, 1,796 mld $ provin din comerțul cu soia, produse derivate și furaje pentru animale.

„Producția de carne în România este un deziderat, dar este limitată de satisfacerea necesarului de proteină vegetală. România a importat, la nivelul anului 2011, furaje și turte de soia în valoare de 340 mil $. Cantitățile importate depășesc 600 mii t, dintre care 420 mii t turte de soia și 186 mii t furaje, în special premixuri furaje. (…) Pentru a redobândi avantajele de competitivitate este nevoie ca proteina să se producă intern“, a precizat profesorul.

Domnia sa crede că, pentru încurajarea producției de carne, ar trebui stimulată producția internă de proteină vegetală. Raționamentul său este următorul: crește gradul de prelucrare, crește valoarea adăugată, crește producția internă de carne, scad importurile de carne, scade deficitul comercial.

Autorul studiului a notat că, în perioada de preaderare, soldul cantităților importate de turte de soia a oscilat între 70 și 110 mii t, cu tendință de scădere. După aderare, au scăzut suprafețele cu soia, deci producția internă de proteină vegetală. Ca urmare, au crescut importurile, care s-au stabilizat la peste 350 mii t/an.

Pe de altă parte, consumul de carne s-a mărit. S-a majorat și producția de internă de carne, dar în ritm mai lent, fiind dependentă de asigurarea de proteină de origine vegetală ieftină.

Din păcate, proteina din import este mai scumpă în România decât în țările din Vest din cauza costurilor suplimentare de transport.

Dinu Toma consideră că, prin politica „zero toleranţă“ a UE, se încurajează culturile modificate genetic în ţările furnizoare, delocalizarea şi dezvoltarea producţiei animale în ţări terţe, care vor deveni furnizorii de carne ai statelor membre. Mai mult, interzicerea importurilor de OMG va ridica preţul la niveluri de 600% pentru furajele de bază, pentru că nu există produse de substituţie.

Valoarea principalelor importuri

– Carne – 5,86 mld $; n Cereale – 2,63 mld $;

– Zahăr – 2,50 mld $; n Tutun – 2,41 mld $;

– Preparate diverse – 2,35 mld $;

– Fructe – 2,01 mld $; n Grăsimi – 1,70 mld $;

– Reziduuri alimentare – 2,12 mld $;

– Semințe oleaginoase – 1,64 mld $.

Valoarea principalelor exporturi

– Cereale – 4,89 mld $; n Oleaginoase – 3,82 mld $;

– Tutun – 2,20 mld $; n Animale vii – 2,06 mld $;

– Grăsimi și uleiuri – 1,15 mld $.

Valoarea excedentului de produse

– Cereale – 2,26 mld $; n Oleaginoase – 2,18 mld $;

– Animale vii – 1,31 mld $; n Materiale pentru împletit – 10 mil $.

Valoarea deficitului de produse

– Carne – 5,16 mld $; n Zahăr – 2,08 mld $;

– Preparate diverse – 1,92 mld $; Fructe – 1,50 mld $;

– Cafea, ceai – 1,18 mld $;

– Reziduuri alimentare – 1,59 mld $;

– Preparate din legume – 1,15 mld $;

– Lapte, ouă, miere – 1,06 mld $;

– Preparate din cereale – 1,02 mld $.

Traian DOBRE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *