Acvacultura și pescuitul de captură, dominate de trei țări asiatice
Mările și oceanele se află sub o presiune extraordinară nu doar din cauza poluării și a plasticului care ajunge aici, ci și din cauza pescuitului nesustenabil. Fără direcții raționale și stricte în ceea ce privește această activitate, resursele din apele dulci și sărate vor fi periclitate, cu efecte dramatice pe termen lung. Raportat la cele spuse mai sus, prezentăm în continuare statistica emisă de Organizația pentru Alimentație și Agricultură în Anuarul Statistic din 2021 cu privire la producția de pește din diferite categorii obținută din acvacultură și din pescuitul de captură.
Excluzând plantele acvatice, producția mondială totală obținută din pescuit și acvacultură a înregistrat o creștere de 41% în perioada 2000-2019, ajungând la 178 de milioane de tone în 2019, puțin sub recordul de 179 de milioane de tone din 2018. Aceasta reprezintă o expansiune generală de 52 de milioane de tone, comparativ cu 2000. Scăderea ușoară a producției între 2018 și 2019 are legătură cu scăderea cu 5% (sau 3,8 milioane tone) a producției de pește marin, cauzată de scăderea capturilor de anșoa -39,7% (sau 2,8 milioane tone față de 2018). Valoarea totală de primă vânzare a producției din 2019 este estimată la 406 miliarde de dolari americani.
Numeroase specii sunt recoltate în fiecare an, cantitățile și speciile specifice variind de la țară la țară. Peștii (pești de apă dulce, diadromi și marini) au avut o pondere de 76% din total în 2019, cu o ușoară scădere față de 79% în 2000. Reprezentând 39% din total, peștii marini au fost principala grupă de specii produse în 2019, urmată de pești de apă dulce (33%), moluște (13%) și crustacee (9%). Datorită extinderii producției de acvacultură, peștele de apă dulce a cunoscut o creștere majoră, dublându-se (+137%) între 2000 și 2019, trecând de la aproximativ 25 de milioane de tone în 2000 (19% din total) la 58 de milioane de tone în 2019. Creșteri au fost înregistrate și la categoria crustacee (+112%) și de pești diadromi (+103%).
Expansiunea semnificativă a producției de pescuit și de acvacultură a venit cu multe transformări, inclusiv schimbări ale sursei de producție. În prezent, producția este din ce în ce mai dependentă de acvacultură. În ultimele trei decenii, acvacultura a fost principalul motor al creșterii producției, cu o creștere medie de 5,2% pe an în perioada 2000-2019, atingând un record de 85,3 milioane de tone în 2019. La nivel global, după câteva decenii de creștere susținută, producția de pescuit de captură a fost destul de stabilă, la aproximativ 90 de milioane de tone de la începutul anilor 1990, cu unele fluctuații interanuale de la 3 la 6 milioane de tone. Aceste fluctuații au fost determinate în principal de variațiile capturilor de anșoa din America de Sud, variații determinate în special de variabilitatea schimbărilor climatice, de productivitatea ecosistemelor și gestionarea intensității pescuitului. Cert este că producția stocului de pește a atins 92,5 milioane de tone, în scădere față de vârful din 2018, când s-a înregistrat o producție de 96,4 milioane de tone, reprezentând 52% din producția totală.
Asia a jucat un rol major în creșterea globală a producției de pescuit și acvacultură și a avut o contribuție de aproximativ 70% în producția totală în 2019, comparativ cu 57% în 2000. În 2019, SUA aveau o pondere de 12%, urmate de Europa (10%), Africa (7%) și Oceania (1%), China este de departe principalul producător atât pentru pescuitul de captură, cât și pentru acvacultură, cu o cotă de 36% din producția totală în 2019, comparativ cu 30% în 2000. În 2019, alți producători majori au fost Indonezia și India, iar aceste trei țări, China, Indonezia și India, reprezentau împreună puțin mai mult de 50% din producția totală de pescuit și acvacultură. Aceste trei țări au fost, de asemenea, producătorii dominanți pentru pescuitul de captură și acvacultură. Ponderea totală a primilor trei producători a fost de 73% din acvacultură și 30% din pescuitul de captură în 2019. În ciuda acestei concentrări a producției, acvacultura a cunoscut o creștere în întreaga lume, ratele inegale reflectând diferențele în politica locală, obiectivele de management, oportunitățile și factorii de mediu.
În plus, în 2019 au fost produse 35,8 milioane de tone de alge marine și alte plante acvatice, cea mai mare parte (97%) provenind din practici bazate pe cultură. Dacă sunt incluse și plantele acvatice, din 2013 acvacultura a devenit principala sursă de producție piscicolă și de acvacultură, cu o pondere de 56% din total în 2019.
În 2018, numărul total de nave de pescuit din întreaga lume a fost estimat la 4,6 milioane, cu o scădere de 2,8% față de 2016. Asia continuă să aibă cea mai mare flotă, cu 3,1 milioane de nave, reprezentând 68% din totalul global. Totalul global de nave cu motor a rămas constant la aproximativ 2,9 milioane de nave sau 63% din totalul flotei (sursa The State of World Fisheries and Aquaculture 2020-FAO).
În 2018, aproximativ 20,5 milioane de oameni erau angajați în acvacultură și 39,0 milioane în pescuit, o ușoară creștere față de 2016. În general, cel mai mare număr de pescari și lucrători în acvacultură se află în Asia, ocupând 85% din totalul mondial (sursa The State of World Fisheries and Aquaculture 2020 – FAO).
D.Z.
