A fi sau a nu fi… Un salariu minim european

Peste tot pe cuprinsul Uniunii Europene și mai ales în țările din estul Europei cetățenii se așteaptă ca politica dusă de Bruxelles să le ofere niveluri ridicate de bunăstare. Pentru a răspunde acestor pretenții firești, la nivelul Uniunii Europene au loc discuții între Comisia Europeană (CE), mediul de afaceri și sindicate pentru a introduce un salariu minim și echitabil pentru toți angajații din UE. Rezultatele urmează să se concretizeze într-o propunere care va fi prezentată în vara acestui an și încorporată într-un plan de acțiune ce va fi publicat în 2021.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vrea ca fiecare angajat din UE să aibă „un salariu minim echitabil care să îi permită un trai decent, indiferent de locul în care lucrează“, pornind de la premisa că sunt mulți europeni care au dificultăți în a-și susține cheltuielile de zi cu zi, deși lucrează.

Se deschide o ușă

După cum se știe, în România salariul minim se situează mult sub media salariilor statelor membre. Astfel, potrivit datelor Eurostat – biroul de statistică european – din 2019 salariile minime lunare variau considerabil între statele membre, de la 280 euro în Bulgaria și România, la 2.071 euro în Luxemburg, media europeană fiind de 932 euro. Cert este că, în privința salariilor minime, Comisia Europeană a deschis deocamdată doar ușa discuțiilor pe această temă, precizând că nu va exista un salariu minim universal, în sensul de a se impune statelor membre o sumă fixă. Totuși, lucrurile sunt mai complicate decât par deoarece doar 22 din cele 28 de state membre au salarii minime, iar între acestea diferențele sunt și de aproape zece ori. Important de menționat este că pentru statele membre UE, care nu se află în zona euro, precum Bulgaria, Cehia, Croația, Ungaria, Polonia și România, nivelul salariilor minime este influențat de cursurile de schimb utilizate pentru a converti moneda națională la euro. Totuși, trebuie menționat faptul că această propunere are scopul de a stabili o formulă de calcul al salariului minim la nivel european și nu va reprezenta o sumă anume. Mai exact, salariul minim va fi stabilit într-un mod transparent și previzibil în conformitate cu practicile naționale și respectând autonomia partenerilor sociali.

România, probleme în plus…

Îngrijorător pentru România este și proporția angajaților care câștigă salariul minim. Datele prezentate de CE ne arată că ponderea lucrătorilor care câștigă salariul minim în UE este estimată la niveluri care variază de la sub 5% (de exemplu în Malta, Belgia, Cehia) până la aproximativ 25% (în România). Observăm astfel că ocupăm ultima poziție în rândul statelor membre în ceea ce privește proporția angajaților care au fost plătiți cu salariul minim la nivel național, după cum arată într-o analiză expertul Mihaela Mitroi, reprezentant EY România. Potrivit acesteia, se urmărește stabilirea unui cadru pentru determinarea salariului minim la nivel european, mai exact se are în vedere calcularea acestuia la aproximativ 60% din salariul mediu din statele membre. Datele Institutului Național de Statistică din noiembrie 2019 ne arătau că în România salariul mediu net era de aproximativ 3.200 de lei, în timp ce salariul minim pe economie era de 1.160 de lei, acesta din urmă reprezentând 36% din salariul mediu. În acest context, pentru a ajunge la 60% din salariul mediu net, salariul minim ar trebui să crească cu 760 de lei, ajungând la 1.920 lei net. Potrivit însă prevederilor legale, în 2020 salariul minim brut pe economie este stabilit la 2.230 lei, ceea ce ar însemna un salariu net de 1.346 lei. Legea bugetului stabilește un salariu mediu brut de 5.429 lei, adică 3.176 lei net. În acest context, pentru a ajunge la 60% din salariul mediu net, salariul minim ar trebui să crească cu 559 lei, ajungând la 1.905 lei net (pentru această analiză nu am luat în calcul salariul diferențiat).

Angajatorii, costuri suplimentare

Potrivit expertului EY, la nivelul angajatorilor, creșterea salariului minim s-ar transpune într-o ușoară creștere a costurilor cu angajații. În condițiile în care costurile salariale în UE ar crește considerabil, un efect pe care am putea să îl vedem este migrarea companiilor în alte state non-UE cu un cost favorabil al forței de muncă. Însă, trebuie să avem în vedere faptul că, în momentul în care o companie decide să facă o investiție sau o dezinvestiție, costurile salariale nu sunt singurul factor de analizat. La o primă vedere, pentru angajați, o creștere a salariului minim ar presupune venituri mai mari și un nivel al bunăstării mai mare. Totuși, acest lucru este înșelător întrucât în acest context va crește și rata inflației ce se va resimți în prețul produselor și al serviciilor. Mai mult, în anumite cazuri, creșterea salariului minim va determina o scădere a beneficiilor sociale pentru că nu s-ar mai îndeplini criteriile de eligibilitate pentru anumite forme de sprijin. Potrivit Mihaelei Mitroi, având în vedere și revoluția digitală, un pas important pentru a ajuta forța de muncă să se pregătească pentru locurile de muncă ale viitorului va fi furnizarea de noi abilități necesare pentru a face față schimbărilor de pe piața muncii. Ca atare, angajatorii vor trebui să investească mai mult în formarea angajaților lor. În plus, guvernele lumii trebuie să găsească o soluție și să stimuleze aceste investiții în capitalul uman. Astfel de stimulente ar putea acoperi, printre altele, cheltuielile cu pregătirea și educația.

„În concluzie, salut ideea de a introduce un salariu minim la nivelul statelor membre, însă, pentru a-și atinge scopul, și anume creșterea bunăstării populației, trebuie avute în vedere politici publice ample în mai multe domenii ale economiei, de exemplu, în învățământ și sănătate. Să nu uităm că problema inegalității este intens dezbătută la nivel mondial, unde există inițiative de introducere a unui venit minim garantat pentru toate persoanele. Într-o lume în care munca nu poate fi garantată și care, de cele mai multe ori, nu este capabilă să acopere nevoile umane de bază (hrană, locuință, sănătate, educație), există din ce în ce mai mulți susținători ai venitului de bază garantat. Deși la acest moment pare un subiect utopic, consider că merită să fie dezbătut.“

(Mihaela Mitroi, partener EY România)

Bogdan PANȚURU