Unde se luptă elefanții, iarba nu mai crește
Să te ferească Dumnezeu de cei care ajung pe scări prea înalte și cred că l-au prins pe Atotputernicul de picior! Zborul lor e fără aripi și fără parașută și, amețiți de înălțimi, se cred mai puternici decât sunt.
Gata cu poveștile, cu pildele! Am să fac radiografia ultimelor cinci luni din viața românilor dehăinați, storși, deformați și fără vlagă, victime sigure în războiul fratricid care împinge România într-o uriașă prăpastie. Se știe, se vede cu ochiul liber că nivelul de trai a 60% din populația României este la limita supraviețuirii, iar 20% dintre aceștia sunt sub linia sărăciei.
Degradarea nivelului de trai în a doua parte a anului trecut, și care continuă, este paradoxală dacă avem în vedere că țara noastră are cele mai bune rezultate economice din Uniunea Europeană. Este un fapt recunoscut de statistici avizate și cu un înalt prestigiu.
Atunci, de ce această ciudată pedepsire a populației necăjite, amărâte, formate din familii cu venituri care cu greu le asigură pâinea de pe o zi pe alta? Ne referim la salariații cu lefurile la limita înecului în mizerie, pensionarii, șomerii și asistații sociali, în marea lor majoritate cetățeni la vârsta a treia care-și cheamă moartea și se culcă seara cu speranța, a dracului speranță, ca a doua zi să nu se mai trezească.
Dar să intrăm în subiect, să le spunem celor care au declanșat inflația și prăbușirea nivelului de trai că Dumnezeu e sus și nu-i mai poate răbda, chiar dacă au mai multă vechime în marile lor funcții decât a avut Ceaușescu până a ajuns la Târgoviște. Direct. La sfârșitul lunii august piețele gemeau de produse agroalimentare, prețurile erau omenești și erau mulțumiți și producătorii, și cumpărătorii. Dar într-o zi Guvernatorul Băncii Naționale, excelența sa Mugur Isărescu, află că miliardarul Ion Țiriac împreună cu tenismenii de vârf umblă să readucă sportului baza Progresul, leagănul tenisului de performanță din România, acum aflată în patrimoniul bancherilor, cumpărată pe nimica toată, că dumnealor știu să facă prețuri când este vorba de ei. Și ce credeți că face? Iese pe „sticla“ mai multor posturi de televiziune și în două fraze, poate trei, face un anunț care la început trece neobservat. Europa, Uniunea Europeană se confruntă cu grave probleme economice. Se anunță inflația și creșterea prețurilor în primul rând la alimente și devalorizarea monedei naționale, adică a leului.
Ce a urmat de la o zi la alta? Cresc prețurile produselor agroalimentare, medicamentelor, benzinei, motorinei, gazelor, energiei electrice, ale lemnelor de foc și cam a tot ceea ce are nevoie românul pentru existența sa. Banii cu care în iulie umpleai coșul, acum abia îi mai acoperi fundul. Dintr-o dată s-a simțit că măririle de salarii ale amărâților cu lefuri mici, pensii și ajutoare socile au devenit insuficiente pentru coșnița zilnică.
Când a intervenit și prim-ministrul și s-a declarat de partea sportivilor, BNR a mai dat un pumn la lingurică, cum spunea maestrul Bobinaru upercutului din plexul solar care îți lua aerul și îți înmuia genunchii de parcă erau de ceară. Pentru a profita și bulibașii sindicatelor, au purces și ei la revendicări de toate felurile, multe dintre ele restanțe încă din vremea lui Băsescu.
Și ca tacâmul să fie complet, omul care lovește cu măciuca în moalele capului al milioanelor de săraci, Aurel Popescu, președintele Rompanului, vine și anunță scumpirea pâinii. Individul ăsta, și el cu o vechime în jilțul său de mai bine de un sfert de veac, uită că a cumpărat grâul în vară cu 60 de bani kilogramul, că dintr-un kilogram de grâu rezultă 650 de grame de făină din care se produc patru pâini de un leu sau 5-6 chifle de 80 de bani. Ca să simtă țăranul când vine la oraș și vrea să-și ia o chiflă că a dat pe ea mai mult decât a luat el pe un kilogram de grâu.
Așa că, oameni buni, în războiul româno-român, în afara acestor profitori, mai sunt liote de ploșnițe și căpușe și nu uitați: „Unde se luptă elefanții, iarba nu mai crește.“
Mihai VIȘOIU