EDITORIAL

Ultima soluție?…

Share

Cum va fi anul 2019? Toată lumea se întreabă asta… Unii au venit cu predicții apocaliptice, alții cu previziuni mai liniștite. Logic și firesc ar fi să vedem pe ce „bază“ punem întrebarea. Și să plecăm de la o altă întrebare: Cum au fost ultimii 30 de ani – de la căderea Cortinei de Fier – și în ce punct am ajuns acum? Stând strâmb și judecând drept putem spune că în anii ’90 s-a constatat o tot mai mare imixtiune a economicului în politică…

Procesul a luat o asemenea amploare încât politicienii din Occident au ajuns să nu mai „gândescă“ tradițional, adică în slujba alegătorului, ci să judece numai și numai prin prisma aspectului „economic“ al politicii pe care o fac. Și încet, pe nesimțite, cei care produc banii, companiile, au ajuns să impună politicile lor guvernelor. Bineînțeles, vorbind aici într-un limbaj simplist. Cu alte cuvinte, Occidentul a fost „cucerit“ printr-un război tăcut de câțiva băieți cu bani, care dețin cele mai tari banci și companii. Problema acestor „băieți“ e că lumea a început să se revolte pentru că oamenii s-au cam prins de șmecherie…

Să vedem ce spune despre „fenomenul Franța“ scriitorul Petre Romoșan într-un comentariu publicat pe Internet, din care postăm doar o mică parte:  „Protestul «Vestelor galbene» a luat turnura unei revoluții împotriva unui sistem în care liderii așa-zis democratici nu sunt desemnați de demos, de popor, printr-un vot care nu mai are niciun conținut și e doar un ritual teatral, ci de marea oligarhie națională mână în mână cu oligarhia mondială. (…) A început o revoltă populară nemaivăzută, o revoluție, o insurecție care, încet dar sigur, va schimba Franța, democrația în Europa și, poate, ca altădată, chiar lumea. Pentru că manifestațiile s-au extins la Bruxelles, cu multe arestări, în Belgia deci, în Olanda, în Germania și sunt salutate din SUA chiar de președintele Donald Trump («Love France») (…).

Televiziunile americane, cele britanice, ca și altele din Europa și din lume au transmis ore și ore de la Paris și din Franța Vestelor galbene“, scrie Romoșan. La final, acesta trage și concluzia: „În toată lumea, ruptura dintre «populiști» și presupușii «progresiști» (în fapt, neoconservatori, neoliberali, ultraliberali) se adâncește. În vreme ce «populiștii» Donald Trump, Viktor Orbán, Matteo Salvini se ocupă de protecționism, de crearea de locuri de muncă pentru conaționalii lor, de ameliorarea condiției claselor populare sărăcite, globaliștii progresiști ca Barack Obama, Angela Merkel, Emmanuel Macron, François Hollande sau Traian Băsescu au fost și sunt preocupați de reglementări ale circuitelor financiare și ale pieței muncii, totul în favoarea oligarhilor multinaționali și în aplauzele presei aservite (…). Cu cine să mergi: cu «populiștii» huliți sau cu «progresiștii» vampiri?“

Se pare că Europa, și nu numai, are mari probleme… Iar semnele că ceva este foarte în neregulă sunt multe… Până și cea mai capitalistă dintre publicațiile occidentale, The Economist, recunoaste că societatea capitalistă are o mare problemă. „The next capitalism revolution. To rebuild public faith in markets, restore competition“. (Următoarea revoluție capitalistă. Recâștigarea încrederii publice în piețe, reclădirea competiției) este titlul unui articol al prodigioasei publicații. The Economist susţine că în acest moment capitalismul, prin aceste companii gigant, prin consoli­darea pieţelor, a creat un monstru.

Această putere a companiilor mari, profiturile pe care le obţin distrug capitalismul, iar oamenii din jur vor ajunge să urască acest sistem. Pentru a reclădi încrederea în pieţe – un concept care a fost serios zdruncinat în criză – competiţia trebuie reclădită. Într-o lume a competiţiei, The Economist propune o nouă revoluţie. Competiţia de acum, prin monopolurile şi rentele pe care le-a creat, a distrus şi începe să distrugă adevărata competiţie. În ciuda faptului că dobânzile şi costul de finanţare sunt la un minim istoric, iar pieţele sunt inundate de bani, marile companii au încetat să mai investească, preferând să folosească banii în răscumpărarea propriilor acţiuni. Pieţele au ajuns să aibă bariere foarte mari de intrare, ceea ce nu mai încurajează deloc apariţia unor noi competitori, susțin cei de la The Economist. Așadar, cum va fi 2019? Prea complicat pentru a da un răspuns acum…

Bogdan PANȚURU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *