Trend pozitiv pe piața produselor tradiționale

După ani întregi în care producătorii tradiționali au fost nevoiți să accepte că segmentul de piață în care activează este restrâns și condiționat de mai mulți factori, acum se întâmplă ceva favorabil dezvoltării afacerii lor. Cel puțin asta susține un producător tradițional din comuna Roșiile, Râmnicu Vâlcea. Împreună cu fratele său acesta a construit o mică afacere de familie, angrenată în jurul unei fabrici de procesare a cărnii și a realizării de produse tradiționale autentice.

Capacitatea de procesare, adaptată la cerere

‒ Care este istoria afacerii dvs.?

‒ Această afacere a fost începută de fratele meu în 1991 și pe parcurs m-am alăturat lui. Practic, vorbim despre o mică făbricuță de procesare a cărnii construită în comuna Mihăiești, la 15 km de Vâlcea, care are în jur de 20 de angajați. În ultimul timp am extins afacerea pentru că ne-am apucat și de olărit. Ne-am propus ca în viitorul apropiat să facem și o făbricuță de pâine. De fapt, acum chiar se lucrează la ea. Mare parte din rețetele de astăzi au fost preluate de la mama noastră pe care o ajutam să pregătească bucatele din carne de porc în preajma Sărbătorilor de iarnă.

‒ Materia primă pentru fabrica de procesare este asigurată dintr-un circuit închis sau aveți alte surse de aprovizionare?

‒ Creștem animale dintotdeauna și cea mai mare parte a materiei prime de aici o asigurăm, dar în perioadele în care cererea este mai mare cumpărăm de la diferite ferme. Fabrica este destul de micuță, iar capacitatea ei este adaptată la cerințele fiecărui sezon. Sunt perioade mai slabe, cum este primăvara, spre exemplu, dar în perioadele de vârf realizăm aproximativ 500 kg de produs finit pe zi. Avem câteva sortimente de cârnați, cârnați din topor preparați exact așa cum îi făceam pentru familia noastră de Crăciun, o altă rețetă este cu usturoi în componența căreia intră și carnea de vită, iar tocătura este un pic mai mică. Mai avem și două sau trei sortimente de cârnați mai subțiri. Cârnați prăjiți, carne afumată și prăjită băgăm și la garniță, iar alte produse sunt toba, caltaboșii, mușchiul perpelit, care este un cotlet de porc ținut în saramură și afumat la lemn de fag, slănină preparată în mai multe feluri. Până acum avem nouă produse atestate. Rețetele sunt relativ simple, dar păstrează gustul autentic al produselor de carne.

Supermarket-producător tradițional, o simbioză necesară

‒ Mă gândesc că investițiile au fost constante în tot acest timp.

‒ Am dezvoltat afacerea cu pași mici, nu ne-am aventurat. Au fost și perioade grele pentru că produsele tradiționale nu s-au bucurat dintotdeauna de notorietate. Acum însă este un trend bun. În ultimii ani s-a schimbat ceva și au fost mai mulți factori care au determinat asta. Mă refer aici, în primul rând, la insistența noastră de a fi prezenți în piață. Mass-media a avut un rol important pentru că a subliniat importanța unei alimentații cât mai sănătoase. Ar fi interesant, spre exemplu, dacă s-ar organiza ore de alimentație în școli. Până la urmă cel mai important este să informăm consumatorul, să îi oferim șansa de a interacționa direct cu noi, producătorii, și de a ne testa produsele.

‒ Cum rămâneți în competiție, mai ales atunci când facem referire la concurența supermarketurilor?

‒ Este de greu spus ce se va întâmpla. Se observă că și supermarketurile au făcut pași spre o asimilare a produselor tradiționale. Piața și cerințele consumatorului îi forțează să facă asta. În plus, și noi avem nevoie de supermarketuri să ne vindem produsele. Aici mediul politic ar putea să facă mai mult prin lege pentru producătorul tradițional în sensul că, deși produsele tradiționale sunt prezente în supermarket, nu sunt individualizate, sunt puse toate la grămadă. Și atunci consumatorului îi este greu să facă diferența. Ar trebui să existe niște vitrine destinate special produselor tradiționale pentru că asta ne-ar ajuta mai mult. Ar fi o formă bună de promovare. S-au mai făcut pași în sensul ăsta, dar vom vedea. Trebuie să ajungem la numitor comun.

Momentul potrivit pentru a începe o astfel de afacere

‒ Care este parcursul materiei prime în fabrică și cum valorificați produsele finite?

‒ Avem toate autorizațiile necesare, iar fluxul tehnologic presupune atât operațiuni automatizate, cât și operațiuni manuale. Este o combinație pentru că nu mai poți face un produs de calitate sau care să respecte anumite norme ca acum 50 de ani. Gândiți-vă numai că fiecare produs trebuie etichetat. În ceea ce privește valorificarea, avem deja clienții noștri și diferiți parteneri de ani întregi. Am reușit să ne creăm o imagine. Avem un magazin de desfacere în Vâlcea, unde comercializăm produsele noastre, dar și sortimente din alte regiuni, care nu se găsesc în județul nostru, cum sunt uleiurile presate la rece. Aducem, spre exemplu, brânză din Maramureș. Asta deși se produce brânză și la Vaideeni, dar pentru că nu au făbricuță și autorizație nu le pot vinde produsele. De câțiva ani ne gândim la posibilitatea de a deschide un astfel de magazin și în București. Capitala este o piață importantă pentru noi, dar nu am găsit încă un spațiu potrivit.

‒ Să presupunem că ar trebui să începeți acum această afacere de la zero. Ați avea curajul să faceți asta, este un moment prielnic pentru a începe o afacere?

‒ Da, este un moment bun din punctul de vedere al cererii existente pe piață, dar trebuie să îți faci un plan de afaceri care să pornească de la produsul tău și să aibă în vedere toate aspectele până când ajunge la consumator. Nu e de ajuns să faci tu produsul foarte bine, trebuie să ai în vedere și desfacerea. Mă gândesc că pentru o familie tânără de la țară, de la noi, este totuși greu. Fondurile europene se accesează foarte greu. Și eu am încercat să accesez banii europeni de-a lungul timpului, am făcut multe proiecte, dar nu s-au finalizat din mai multe motive. Și atunci mă gândesc că, dacă este greu pentru noi, cu toată experiența pe care o avem, atunci pentru cineva la început de drum este și mai dificil. Ar avea șanse probabil de 5%.

Laura ZMARANDA