Totul despre produsele protejate

Ce este un produs cu denumirea de origine protejată, unul cu indicaţia geografică protejată sau specialităţi tradiţionale garantate?

Precizări de ordin legislativ

Denumirea de Origine Protejată (DOP) înseamnă denumirea unui produs la care producţia, procesarea şi obţinerea trebuie să aibă loc într-o arie geografică determinată, cu o expertiză clară şi recunoscută.

Indicaţia Geografică Protejată (IGP) înseamnă produsele agricole sau cele alimentare strâns legate de o zonă geografică, în care se realizează cel puţin producerea lor/transformarea lor/obţinerea lor.

Specialitate Tradiţională Garantată (STG) pune în valoare compoziţia tradiţională a produsului sau modul său de producere tradiţional.

Dimensiune economică

Cifra de afaceri cu produsele agricole care au Denumirea de Origine Protejată (DOP) şi Indicaţia Geografică Protejată (IGP) a fost de peste 25 miliarde de euro, pentru mai mult de 875 de produse. Studiul realizat de Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene, în anul 2008 (care nu a inclus vinul şi produsele alcoolice, exceptând berea), ne arată o creştere constantă a cifrei de afaceri, începând cu anul 2005. Studiul arată că exportul de DOP şi IGP, din punctul de vedere al cantităţii, a crescut cu 9% în perioada 2005-2007, iar valoarea lor cu 17% în aceeaşi perioadă. Brânzeturile reprezintă peste un sfert din exporturile realizate, UE producând 8,5% din totalul brânzeturilor sub denumire protejată, iar la nivel mondial, între 3 şi 4% reprezintă brânzeturi europene cu denumire protejată.

Structura produselor protejate

Berea cu indicaţia geografică protejată reprezintă cca 5% din consumul european de bere, mărcile cele mai importante fiind: Munchener Bier, Ceskobudejovicke Pivo etc.

Produsele pe bază de carne sunt, în esenţă, reprezentate de cele uscate: Prosciutto di S. Daniele sau Schwarzwalder Schinken. Pentru fructe şi legume vorbim despre specialităţile locale, foarte cunoscute, legate de zonele lor de producţie prin condiţiile naturale. Valoarea lor unitară scăzută explică locul al cincilea pe care se află în prezent.

Produsele de panificaţie şi cofetărie cu denumirea şi indicaţia protejate aparţin, în principal, patiseriilor germane. Cu 9 produse cu denumire protejată, sectorul de pescuit este unul a cărui valoare variază în mod considerabil.

Un top în care nu figurăm

Principalele ţări care dau produse sub indicaţia geografică protejată sunt: Italia – 33% din total, Germania – 25%, Franţa – 17%, Marea Britanie – 8%, Spania – 6%, Grecia – 4% şi Austria, cu 1%.

Numărul produselor cu denumirea protejată dintr-o ţară nu este corelat cu cifra de afaceri.

Marea majoritate a produselor cu indicaţii geografice din statele care au aderat la UE după 2004 au fost înregistrate după 2007. Cifrele lor de afaceri nu apar decât parţial în totalul prezentat. Totuşi, 29 de produse cu indicaţie geografică au fost înregistrate în anul 2008 de către noile state membre.

Sistemele de certificare

Sistemele private şi naţionale de certificare a calităţii produselor alimentare garantează că anumite caracteristici, referitoare la produs sau metoda de fabricaţie, inserate în caietul de sarcini, au fost respectate. Acest sistem acoperă un larg evantai de măsuri aplicate în diferite stadii ale lanţului de aprovizionare cu alimente. Sistemele pot funcţiona între întreprinderi sau între întreprinderi şi consumator.

Sistemele de certificare a produselor agroalimentare, existente în Uniunea Europeană, garantează atât respectul pentru normele de producţie obligatorie, cât şi exigenţele suplimentare referitoare la protecţia mediului, bunăstarea animalelor, caracteristicile organoleptice, comerţ echitabil şi altele.

Responsabilii acestor sisteme sunt foarte diferiţi: agricultorii sau puterea publică, precum şi organizaţiile profesionale nonguvernamentale, grupurile de interese etc.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU