Ştiaţi că doar jumătate din potenţialul agricol mondial este valorificat?

…Doar jumătate din potenţialul agricol mondial este valorificat? Resursele funciare existente la nivelul Terrei sunt considerabil mai mari decât cele pe care le exploatăm deja, chiar dacă evoluţia suprafeţelor cultivate la nivel mondial a cunoscut, începând cu anul 1951, o creştere de la 1.274 milioane hectare la aproximativ 1.538 milioane hectare.

În 2000, suprafaţa agricolă mondială însuma aproximativ 3.288 milioane de hectare, dintre care doar 1.510 milioane de hectare aveau utilitate practică în agricultură.

Din totalul ei cea mai mare suprafaţă agricolă este în Asia, care deţine 39,2%, terenul arabil reprezentând 36,9%.

…În detrimentul agriculturii se află creşterea demografică?

Potrivit anuarelor FAO, principalul segment care ne asigură resursele alimentare, agricultura, îşi poate restrânge considerabil activităţile ca urmare a creşterii demografice, în prezent, fiecărui om fiindu-i alocate 0,56 ha agricol, din care care 0,26 ha arabil.

Această realitate a devenit îngrijorătoare pentru specialişti, motiv pentru care este luată în calcul posibilitatea extinderii suprafeţei agricole prin procesul de desalinizare a apelor şi prin a da o utilitate practică terenurilor tropicale. Se prognozează că suprafaţa agricolă de rezervă, dacă îi putem spune aşa, va creşte de la un milliard la cinci miliarde hectare. Din nefericire, nici această opţiune nu poate garanta incontestabil şansele agriculturii, care va continua să depindă de ritmul demografic.

…Scade dramatic forţa de muncă din agricultură?

În lipsa unor strategii care să aibă în vedere dezvoltarea mutifuncţională a agriculturii, progresul ştiinţific şi tehnologic care, în mod paradoxal, a ajutat la dezvoltarea ei, coroborat cu factori de natură economico-socială, poate să compromită acest sector. Nenumăratele alternativele pe care le au oamenii în prezent au conturat un dezinteres vădit în ceea ce priveşte munca agricolă.

Un exemplu edificator în acest sens este scăderea drastică a forţei de muncă în agricultură la nivelul Uniunii Europene. Numărul agricultorilor a scăzut de la aproximativ 14.772 mii în anul 1975 la 7.434 de mii în 1997.

Un fenomen la fel de grav este şi exodul populaţiei din zona rurală către metropole sau zone mai dezvoltate din punct de vedere industrial şi economic.

Se pare că principalele motive ce condiţionează acest exod au o strânsă legătură cu dezvoltarea ţărilor. O primă concluzie ar fi aceea că evoluţia aduce cu sine dispariţia altor valori.

În ciuda tuturor eforturilor care se fac pentru a transforma peisajul rural într-un mediu atractiv pentru tineri, se pare că previziunile legate de depopularea satelor sunt destul de sumbre. Din nefericire, ne confruntăm cu un fenomen cu puternice implicaţii sociale şi economice, care ia din ce în ce mai multă amploare.

Laura DOBRE