Somnul rațiunii e cool
Început de an nebun… Pentru America, pentru Europa, pentru România. Este clar că ceva se întâmplă, că ceva se schimbă… Să fie acea schimbare de paradigmă de care vorbesc unele minți luminate ale acestei planete? Acea schimbare de sistem de care vorbesc filosofi și economiști, deopotrivă? Ceva se întâmplă, dar ce anume nimeni nu știe cu exactitate. Cert este un lucru… Peste zece ani, nimic nu va mai fi așa cum știm. Schimbarea se va produce, fie că vrem, fie că nu. Numai că această schimbare are potențialul de a urma două traiectorii perfect antagonice. Prima ar fi intrarea în linie dreaptă și parcurgerea ultimei sute de metri în adoptarea unei Noi Ordini Mondiale, de care au vorbit toți oamenii politici, dar și economiști cu greutate ai actualei civilizații. Adică, pe scurt, ne vom procopsi cu un guvern mondial, vom avea o monedă unică și o armată la nivel planetar. În paranteză fie spus, despre această formă de organizare a vorbit, în ultimii ani, în termeni elogioși în special presa de peste Ocean, dar și cea europeană.
La o primă vedere pare totul în regulă… De fapt, cu toții suntem pasageri pe o sferă care plutește în spațiu, iar trezirea unei conștiințe la nivel planetar nu e o idee chiar rea… Numai că… Numai că nu credem că cei care au în plan un asemenea Guvern Mondial au o gândire atât de altruistă. Pentru că, nu-i așa, noua paradigmă ar fi impusă tot de oamenii vechiului sistem care funcționează cu motoarele la maxim în special de la jumătatea secolului trecut. Credem că principala problemă a acestui sistem e că a lucrat mult prea mult timp și de prea multe ori într-un mod ocult, ascuns de privirile omului obișnuit. De ce a făcut acest lucru? Reprezentanții sistemului au declarat de nenumărate ori că secretizarea unor informații (de multe ori crucială pentru o națiune) este necesară pentru protecția națiunii respective. Pentru că oamenii obișnuiți nu ar înțelege, iar relevarea unor informații le-ar putea face rău. Așadar, secretizarea a fost necesară pentru protecția vulgului… În plus, un vulg prea bine informat ar putea fi periculos pentru sistem. Și așa au apărut secrete care au tras după ele alte secrete. Au apărut chiar și contracte comerciale cu cauze „secrete“, acțiuni guvernamentale cu caracter „secret“. Iar unele operațiuni au fost atât de „secrete“ încât nici guvernele unor țări nu au știut de existența lor. Cum a fost posibil acest lucru? A fost posibil prin existența unor organizații suprastatale care, pare-se, trag toate sforile importante din istoria acestei lumi. În numele cui? În numele „binelui comun“? Nu credem… dacă ne uităm în ce hal a ajuns planeta – stoarsă de resurse, dar și la gradul intolerabil al inechităților de toate felurile și toate în numele „păstrării stilului de viață“ al unora, scopul altruist e zero. Probabil că singurul scop al acestor mașinațiuni este doar prezervarea puterii celor aflați la vârf. Când ești la putere (cu adevărat, nu doar ca premier, președinte sau rege) îți dorești și mai multă putere pentru tine și neamul tău. Și așa, ușor-ușor, societatea occidentală a ajuns într-un punct de maxim egoism și minimă compasiune. A ajuns într-un punct din care nu mai există cale de întoarcere. În care are de ales între un „bine pentru toți“ sau „bine pentru unii în numele tuturor…“
Cum ne dăm seama că drumul ales de actualul sistem e unul greșit? Păi nu prea avem cum. (Sigur, dacă ne gândim la faptul că dacă nu ai bani mori de foame, de frig sau de o simplă răceală, atunci nedreptatea e evidentă). Dar hai să nu judecăm… Pur și simplu să ne imaginăm că, printr-o minune, toate guvernele, toate companiile, toate băncile ș.a.m.d. ar deveni transparente. Adică oricine ar putea avea acces la cele mai secrete documente ale acestor instituții. Probabil că ar fi de ajuns doar „energia“ uimirii întregii planete ca toate instituțiile să se prăbușească într-o fracțiune de secundă – prețul plătit pentru toate secretele (murdare) colecționate de-a lungul zecilor și sutelor de ani. În legătură cu noile planuri ale vechilor centre de putere șansele de reușită sunt mici. Nu o spunem noi, ci istoria – oficială sau nu… Orice societate clădită pe minciună nu are nicio șansă de existență pe termen lung (câteodată nici pe termen mediu sau scurt). Pentru că, nu-i așa, minciuna are picioare scurte… Despre a doua cale, cea a compasiunii, nu vom vorbi aici… Fiecare e liber să-și imagineze ce vrea și, mai ales, ce poate…
Bogdan PANȚURU
Revista Agrobusiness nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 3
