Simion Mocanu, un nou producător în sectorul producției de ciuperci Pleurotus

Pleurotus_ostreatusDacă folosești ca sursă de informare Internetul afli că afacerea cu ciuperci Pleurotus este o mină de aur, o soluție la îndemâna oricui, care nu necesită mari investiții, dar care aduce mare profit. Cum stau lucrurile în realitate, mai ales pentru cei care vor să devină furnizori serioși pentru marile lanțuri de magazine, am aflat de la Simion Mocanu

, un producător din județul Vrancea aflat la început de drum.

– Ce v-a determinat să investiți într-o afacere cu ciuperci?

– Am umblat prin țară, ne-am informat să vedem cam ce afacere ar fi mai profitabilă și ne-am orientat spre ciupercile Pleurotus.

– Când ați început afacerea propriu-zisă?

– În urmă cu doi ani am cumpărat terenul, ne-am racordat la curent, apoi am început construcția tunelurilor pe care am făcut-o cu ajutorul fondurilor europene accesate prin Grupul de Acțiune Locală Țara Vrancei. Valoarea proiectului care a inclus construcția celor două tunelului, dotarea cu instalațiile necesare care asigură atmosfera controlată a fost de aproape 83.000 euro, fără a pune la socoteală turnarea fundației.

– Ce capacitate au cele două tuneluri?

– Prima oară am încărcat 20 de tone de compost, dar a fost cam mult, baloții erau prea aglomerați. Cu timpul ne-am dat seama că dacă asigurăm un spațiu mai mare între baloți și sunt mai aerisiți este mai bine. Așa am adus câte 18 tone la un ciclu de producție.

– Cât de profitabilă este această afacere?

– Să nu creadă cineva că imediat după ce s-a făcut investiția se intră pe profit. Noi suntem la început, dar eu spun că este rentabil.

– Ce producție obțineți dintr-o hală?

– Într-o singură hală, după două valuri obținem 6-6,5 tone de ciuperci Pleurotus.

– Asta înseamnă că din două hale obțineți 12 tone; unde valorificați producția?

– La început ne-a fost foarte greu, nu știam unde să mergem cu ea, dar totuși ne-am descurcat.

– Nu ar fi fost mai bine să vedeți mai întâi dacă aveți piață de desfacere și apoi să treceți la producție?

– Păi, pe unde am fost ni s-a spus: „când aveți marfa, mai vorbim.“ Așa că ne-am apucat de treabă și astăzi livrăm în câteva supermarketuri. Deși încă nu suntem înscriși într-o asociație, ne-am grupat cu alți producători din Brașov și ne-am fixat fiecare producția, astfel încât să avem flux continuu la livrare.

– Văd că nu aveți încă ce recolta, în ce stadiu se află sacii?

– Acum sacii sunt puși la incubare şi stau ca niște soldăței, unul în spatele celuilalt, cu distanțe între ei. Vor rămâne aşa circa 20 de zile. Apoi pentru înmugurire sacii se apropie mai mult unii de alții, astfel încât să poată susține un alt sac deasu­pra. În felul acesta se creează spații mai mari între rânduri pentru ca procesul de recoltare să se desfășoare mai ușor. Acesta a fost sfatul tehnologului care are în grijă ciupercăria noastră şi care vine de fiecare dată când îl solicităm.

– De unde procurați miceliul și compostul?

– Compostul îl achiziționăm de la Nănești. De când avem fabrică de compost în România am renunțat la compostul din Ungaria sau Olanda, pentru că ne costa foarte mult transportul. În plus, vara pe timpul transportului trebuie asigurate condiții optime, altfel își pierde din valoare.

– Ați ales să produceți ciuperci Pleurotus tocmai pentru că acum există o fabrică de compost și în România sau pur și simplu ați decis să produceți acest tip de ciuperci și atât?

– Să știți că am fost prin multe locuri și am aflat că au calități deosebite. Și nu mă refer aici doar la calitățile gustative, nutritive, ci și la faptul că sunt foarte rezistente după recoltare și pe timpul transportului.

– Ce mâncați de obicei din ciuperci Pleurotus?

– Nu sunt mare bucătar, însă pot spune că se aseamănă cu bureții negri, cum se numesc în popor, practic este vorba de aceeași ciupercă doar că acestea sunt crescute în condiții controlate, iar cele din pădure cresc în mediu natural. Dar sunt destul de versatile. Din ele se pot face ciorbe, chifteluțe, sarmale, pane, prăjite și cred că orice gospodină ar găsi ce să facă din ele. Practic, această ciupercă înlocuiește foarte bine carnea.

– Ce obiective mai aveți, ce v-ați propus în viitor?

– Ne-am propus ca foarte curând, adică la începutul anului viitor, să mai construim două hale. Am pregătit deja terenul, urmează ridicarea propriu-zisă a tunelurilor. Investiția vrem să o facem cu fonduri europene, pe noul PNDR. Alte două tuneluri ne-ar asigura un flux continuu de producție, ceea ce asigură continuitatea în desfacerea producției. Deja cu o asemenea cantitate devin un producător serios, mult mai credibil în fața marilor comercianți.

– Ce este greu în această afacere sau ce i-ați sfătui pe cei care ar fi tentați să investească în acest domeniu?

– În primul rând să pornească afacerea cu curaj, să nu se demobilizeze pe parcurs, este greu ca în orice început: nu știi la cine să apelezi pentru proiectarea halelor, de unde să achiziționezi aparatura, cum să ajungi la un bun tehnolog, cum să faci un proiect de finanțare, însă încet-încet toate se află în acest domeniu. Cel mai important lucru de știut este faptul că în această afacere trebuie menținută o igienă foarte serioasă. Altfel este un pericol, pot scăpa de sub control bacterii și se compromite totul. De aceea este nevoie de un tehnolog bun.

– Spuneți-ne câte ceva despre momentul recoltării. De câți oameni este nevoie și în cât timp se face această operațiune?

– Recoltarea se face în serie, nu se face totul într-o singură zi. Dar ca idee este nevoie de 4-5 oameni, timp de 3-4 zile. Depinde cum au fost pregătiți sacii pentru momentul recoltării. Dar în această afacere nu ai zi, noapte, sărbătoare, duminici. Când trebuie recoltat, se recoltează. Uneori și noaptea mai intrăm în hale să vedem ce se întâmplă. Ne-am creat condiții aici și dormim la fermă când este cazul. Aşadar, aviz amatorilor!

Patricia Alexandra POP

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email