Roata de turtă-dulce

Se pare că actuala criză provocată de coronavirus va da serios peste cap tot ce înseamnă societate, economie, politică… În trecut au existat factori declanșatori de crize mult mai mici, care tot au provocat dezastre pe termen lung. Nu amintesc aici decât criza economică mondială declanșată la finele lui 2007 și care a marcat un deceniu… Acum, oamenii politici, experții, economiștii se prefac că totul e în regulă, deci nu avem de ce să ne facem griji. Numai oficialii britanici au declarat la un moment dat că deficitul din PIB s-ar putea situa undeva între 10 și 30 de procente. Practic, „un deficit de război“…

De fapt, situația e atât de rea încât laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz, pledează pentru renunţarea la PIB ca indicator economic. Astfel, Joseph Stiglitz este de părere că pandemia de coronavirus a scos la lumină faptul că economia mondială funcţionează fără roată de rezervă şi a pledat pentru un indicator mai performant al sănătăţii economice a unei ţări decât Produsul Intern Brut (PIB), potrivit unui interviu acordat AFP, citat de Agerpres. „Trebuie să ne gândim la tipul de economie pe care îl vrem după această pandemie. Nu trebuie să ne mulţumim să revenim la starea la care eram. Ştiam încă de atunci, şi astăzi cu atât mai mult, că era vorba de un echilibru cu numeroase inechităţi şi inegalităţi. În consecinţă, trebuie să îndreptăm economia într-o direcţie care să reflecte toate aceste preocupări. Produsul Intern Brut nu este un bun indicator. PIB-ul nu ia în calcul inegalităţile, lipsa de rezistenţă, lipsa de durabilitate. Indicatorul cel mai important este impactul emisiilor de gaze cu efect de seră. Nu doar de CO2, ci şi de metan“, afirmă economistul american. „Ar trebui să lucrăm la un mai bun instrument de măsurare a sănătăţii unei economii pentru a putea şti în ce măsură politicile noastre de relansare îmbunătăţesc într-adevăr societăţile noastre. Accentul pe care l-am pus pe PIB nu ne-a permis să ne dăm seama că societatea pe care am creat-o nu este una rezistentă. Nu ne-a permis să calculăm forţa economiei noastre.

Pe scurt, există o mare diferenţă dacă o maşină are o roată de rezervă sau nu. Însă modul în care măsurăm PIB-ul, o maşină fără roată de rezervă este mai eficientă decât una echipată cu o roată de rezervă: ea costă mai puţin. Am creat o economie fără o roată de rezervă, fără paturi de spital suplimentare, nu ne-am pregătit pentru pandemie, nu am făcut multe lucruri care ne-ar fi permis să răspundem la pandemie. Nu am fi putut împiedica pandemia, dar am fi putut avea o economie mult mai rezistentă, mai adaptată să reacţioneze, iar aceasta cred că statisticile noastre nu ne spun“, a conchis Joseph Stiglitz. De aici putem trage cel puțin câteva concluzii… Situația din punct de vedere economic e atât de gravă încât vechiul sistem raportat la PIB nu mai poate funcționa. Trebuie inventat altceva care să mai îndulcească puțin lucrurile. Oare a trebuit să vină această pandemie ca să ne pice fisa că actualul sistem conținea „inechități și inegalități“, după cum afirmă laureatul Premierului Nobel? Apoi, cum a funcționat o ditamai economie decenii întregi fără „roată de rezervă“, ne putem întreba la modul profan? Și nu putem să nu ne întrebăm, oare tocmai atunci când anumite economii intrau în pană, pe post de roată de rezervă, nu erau cumva folosite „speculațiile“ de orice fel pentru ca o mână de băieți deștepți să mai facă niște bănuți, și nu puțini? Nu tocmai lipsa roții de rezervă a nenorocit milioane de oameni după criza începută în 2007, când, pe post de roată de rezervă a fost folosit „un balon“ speculativ? Sigur, este doar un punct de vedere, pentru că atunci când vine vorba de „tainele“ economiei actuale nimic nu e bătut în cuie, ci totul e „fluid“, adică speculativ.

Personal cred că această pandemie nu a făcut decât să devoaleze un sistem putred. Sistem care lua de la 99% din populația Pământului ca să dea procentului extraordinar de bogat. Iar „economia de piață liberă“ nu se dovedește decât un monopol al celor ce au în defavoarea celor ce nu au… În fapt, economia mondială e compusă din câteva oligopoluri (care dețin alte mii de companii „libere“) care spun ce, cum și unde se fac banii. Iar dacă actualul sistem nu le convine, îl schimbă…

 

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email