Predictibilitatea – Fata Morgana a fiscalității românești

Discuțiile din media referitoare la eliminarea facilităților fiscale pentru diferite categorii de angajați vin din necesitatea, tot mai mare a Guvernului, de a reduce din deficitul bugetar care a accelerat, după primele cinci luni ale anului 2023, la 2,32% din PIB. Ținta asumată de Executiv pentru acest an este de 4,4% și iată că nici nu suntem la jumătatea anului fiscal și am depășit jumătate din obiectivul asumat prin Legea Bugetului. În acest sens, măsura de aliniere a contribuabililor, în ceea ce privește impozitele și contribuțiile plătite, este una rezonabilă și de bun simț.

Însă, cu toate acestea, problema pe care am ridicat-o de nenumărate ori și pe care mediul de afaceri a adus-o în discuție de fiecare dată este cea a predictibilității cadrului fiscal. Iar aici nu este vorba doar de o modificare a regimului de taxare, ci este vorba de o încălcare, prin modificare, a prevederilor legale existente. Guvernul României și-a asumat, în 2019 și 2021, prin Codul Fiscal, ca aceste măsuri, scutirea de la plata contribuțiilor și a impozitului pe veniturile din salarii pentru anumite sectoare de activitate, să fie menținute până la finalul anului 2028.

Pentru a susține investițiile în agricultură, industria alimentară și construcții, care ajută la dezvoltarea economiei românești, și pentru a păstra forța de muncă în țară au fost introduse anumite facilități fiscale, precum reducerea contribuțiilor pentru pensii (3,75%), scutirea de la plata contribuțiilor pentru sănătate (10%) și a contribuției asiguratorie pentru muncă (2,25%), suplimentar față de scutirea de la plata impozitului pe venit (10%). Aceasta din urmă există încă de mai bine de 20 de ani pentru angajații din sectoarele IT și cercetare-dezvoltare.

Este important de subliniat faptul că nu doresc să protejez ideea de inechitate și inegalitate fiscală, ci îmi propun să o evidențiez pe cea de predictibilitate față de mediul de afaceri și de respectarea angajamentelor luate de executiv prin lege. Deși nici Banca Mondială, în raportul din martie 2023, nu observă faptul că există deja un angajament luat de Executiv față de aceste sectoare de activitate, totuși aceasta apreciază că eliminarea facilitaților trebuie făcută gradual, între 2025 și 2028.

Introducerea în 2019 și 2021 a acestor facilități fiscale pentru lucrătorii din agricultură, industria alimentară și construcții ar fi trebuit să se fi făcut în baza unor studii de impact, analizându-se efectele acestor măsuri pe termenul propus pentru menținerea lor. De altfel, în OUG 114/2018 care a introdus facilitățile pentru industria de construcții este motivată măsura prin faptul că sectorul construcțiilor reprezintă unul dintre domeniile prioritare, de importanță națională pentru economia românească în următorii 10 ani, iar activitatea de construcții este decisivă pentru realizarea proiectelor de investiții publice și private.

În ceea ce privește situația lucrătorilor în domeniul IT, cercetare-dezvoltare, este cu totul diferită, mai exact Codul Fiscal nu prevede un termen până la care facilitățile pentru acest sector să fie menținute.

În concluzie, deși înțeleg că se dorește dezvoltarea unei relații de încredere între Guvern și mediul de afaceri și în acest sens instituțiile guvernamentale au făcut pași serioși în comunicarea activă cu mediul de afaceri, nu pot să nu observ că modificările Codului Fiscal care se propun a fi introduse nu sunt de natură să încurajeze acest demers.

Mihaela MITROI,

Managing Partner Global Tax Advise