Praful și pulberea socială

Într-unul din editorialele trecute scriam despre o „ciudățenie“ consemnată de presa internațională. Și anume că elitele mondiale se cam tem de o nouă „luptă de clasă“ și de o nouă „revoluție“. Declarațiile în acest sens au fost făcute la o reuniune a mai-marilor lumii, unde unele dintre cele mai importante nume de pe Wall Street și din mediile corporative din America și-au exprimat preocuparea privind sănătatea modelului economic care i-a făcut super bogați. Aici elitele s-au întrebat de ce tinerii americani şi-au pierdut încrederea în sistemul economiei de piață, prezentând un sondaj care arată că 44% dintre persoanele care au vârste între 30 și 40 de ani ar prefera un sistem socialist, unde o echitate teoretică i-ar face pe toți fericiți. Pentru unii așadar situația este cu adevărat gravă.

Tinerii, nu numai din America ci și din Europa și de aiurea, cochetează tot mai mult cu ideile marxiste (și leniniste), diferitele curente fiind deja o „modă“ care prinde tot mai mult. Adevărul este că, din pură lăcomie, cei blagosloviți de soartă cu mulți bani au cam uitat de nevoile celor mulți. Iar cei mulți caută soluții. Și ce găsesc? Păi găsesc ceva de genul: „Democraţie pentru o minoritate infimă, democraţie pentru cei bogaţi – iată democratismul societăţii capitaliste. Cei asupriţi sunt lăsaţi să hotărască o dată la câţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!“ – citat din V.I.Lenin. Sau așa: „În faza superioară a societăţii comuniste, după ce va dispărea subordonarea înrobitoare a indivizilor faţă de diviziunea muncii şi, o dată cu ea, opoziţia dintre munca intelectuală şi munca fizică; când munca va înceta să mai fie numai un mijloc de existenţă şi va deveni ea însăşi prima necesitate vitală; când, alături de dezvoltarea multilaterală a indivizilor, vor creşte şi forţele de producţie, iar toate izvoarele avuţiei colective vor ţâşni ca un torent – abia atunci limitele înguste ale dreptului burghez vor putea fi cu totul depăşite şi societatea va putea înscrie pe stindardele ei: de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi!“ – citat din Karl Marx. Marea problemă a teoriilor comuniste este că acestea privesc oamenii și viața lor pur teoretic, privindu-i numai la nivel de grup, individualitatea acestora fiind total ignorată cu tot ce înseamnă ea – credințe, dorințe, idealuri ș.a.m.d. În plus, tot teoretic, liderii comuniști ar trebui să fie stâlpi ai conduitei și moralității, lucru care nu s-a întâmplat până acum, foștii lideri comuniști comportându-se de fapt ca niște boieri (cu apucăturile de rigoare) în țările pe care le-au condus. Deh, natura umană…

Potrivit unor analiști, în acest moment societatea occidentală stă pe un butoi de pulbere socială. Că este așa, cel puțin în America, o confirmă o cerere cel puțin neobișnuită făcută de miliardarii de peste Ocean. Concret, potrivit Financial Times, 22 de miliardari din SUA, inclusiv George Soros, susţin o iniţiativă de introducere a unui impozit pentru persoanele ultrabo­gate. Aceștia au dat recent publicității o scrisoare deschisă în care pledează pentru introducerea unui impozit „moderat“ asupra activelor celor mai bogaţi 0,1% dintre cetăţenii SUA. Scrisoarea le este adresată candidaţilor în scrutinul prezidenţial din anul 2020. „America are o responsabilitate morală, etică şi economică de a taxa mai mult averile noastre. O taxă impusă bogaţilor ar contribui la abordarea crizei climatice, ar îmbunătăţi starea economiei, rezultatele în sistemul de sănătate, ar crea oportunităţi egale şi ar consolida libertăţile democratice.“

„O taxă pe activele bogaţilor consolidează libertăţile din SUA şi democraţia. Taxa ar reduce amplificarea concentrării avuţiei, lucru care subminează stabilitatea şi integritatea republicii noastre. O astfel de taxă este patriotică. În republica noastră este o datorie patriotică a tuturor americanilor să contribuie cum pot la succesul ţării“, explică autorii scrisorii. Interesant de ce de abia acum au descoperit cuvinte precum „moral“ și „etic“ mai-marii lumii? De ce de abia acum se consideră taxarea averilor ca pe „o datorie patriotică“? Sigur, răspunsul ar fi alegerile din 2020. Dar au mai fost alegeri și nici măcar nu s-a pus problema de așa ceva. Dimpotrivă, au fost susținuți de elite doar președinții care eliminau sau reduceau drastic taxarea marilor averi. Ceva se întâmplă… Nu va trece mult timp și vom afla ce…

Bogdan PANȚURU