Porumbul, lider mondial
Anul de piaţă 2011/12 este influenţat în mare măsură de piaţa porumbului. Sub efectul balanţei americane a porumbului, care este foarte tensionată, porumbul a devenit liderul pieţelor mondiale, dictând, de mai multe săptămâni, evoluţia preţurilor în cazul cerealelor. Datele din ultimul raport al USDA, din septembrie, estimează stocul de porumb al SUA, la sfârşitul anului de piaţă, ca fiind doar la 5,4% din utilizări.
Situaţia explozivă a balanţei americane a porumbului a dus, pe de o parte, la modificarea preţului cerealelor, iar pe de altă parte, la creşterea competitivităţii porumbului din alte regiuni producătoare.
Preţul porumbului din SUA este mai mare decât cel al grâului, de mai multe săptămâni, ceea ce a pledat în favoarea creşterii procentului de înlocuire cu grâu în producerea de furaje. Această situaţie a dus la creşterea competitivităţii porumbului european în comparaţie cu cel din SUA şi, într-o măsură mai mică, cu cel produs în ţările din America de Sud. Astfel, preţul FOB al porumbului, în porturile de la Oceanul Atlantic sau Constanţa, a fost mai mic decât preţul porumbului FOB în Golful Mexic.
În faţa unei oferte americane mai mici se constată o diminuare a aportului de porumb din SUA pe piaţa mondială. Astfel, porumbul din SUA a ocupat 80,5% din piaţa mondială, pe parcursul ultimilor 15 ani, însă în acest an de piaţă poate scădea la numai 50%.
Comerţul cu porumb, la nivel mondial, este estimat ca fiind în creştere, ajungând în acest an la 93 milioane de tone. Lipsa de pe piaţă a porumbului american oferă posibilitatea şi altor producători să ocupe poziţii însemnate, la export, pe piaţa internaţională. Primele care vor profita sunt statele producătoare din America de Sud, după care se estimează că va fi porumbul din Ucraina. Această ţară a anunţat o recoltă de 17 milioane de tone, din care poate exporta cca 10 milioane de tone, ceea ce-i conferă a treia poziţie de exportator pe piaţa internaţională, după SUA şi Argentina.
Aprovizionarea cu porumb din bazinul Mării Negre a statelor din nordul Africii sau Extremul Orient depinde de logistica porturilor furnizorilor de marfă, dar şi de politica de export a acestora. Piaţa porumbului a avut nevoie, pe parcursul ultimilor ani, să-şi diversifice sursele de aprovizionare. În acest sens, porumbul european poate cuceri structural noi pieţe din nordul Africii. Contextul economic european a lăsat să planeze îngrijorări cu privire la „ţările cliente“. În această situaţie, diversificarea cumpărătorilor şi vânzătorilor poate duce la o mai bună garanţie pe piaţa mondială.
Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU