Pomicultura, la momentul adevărului
Foarte interesantă, deși nu tocmai profesionist realizată, este baza de date a Institutului Național de Statistică privind pomicultura din România. Practic, într-o anumită secțiune este depozitată evidența numărului de pomi fructiferi din România, și nu a suprafețelor cu livezi, iar într-o alta, special creată pentru agricultură (Atlas statistic), INS pune la dispoziție grafice și hărți, pomicultura fiind tratată de data aceasta la unitatea de suprafață și la recolte obținute în tone.
În luna octombrie, în media românească a apărut o statistică în care se afirma că în anul 2017, comparativ cu anul 2012, suprafețele cultivate cu meri au crescut cu 7,5%, cele cu peri cu 0,4%, dar au scăzut livezile de cais și piersic cu 12,9%, respectiv, 3,8%. Datele INS nu arată însă deloc în acest fel, nici pentru intervalul 2012-2017, nici pentru perioada 1990-2017. Dimpotrivă, se înregistrează o descreștere continuă a producțiilor și suprafețelor cu livezi. Să vedem cum stau lucrurile analizând întreaga perioadă de după 1990! Atenție însă, statistica se referă la numărul de pomi fructiferi, termenul fiind definit drept „numărul total de pomi pe rod din livezi, precum și răzleți, de pe suprafața cultivată inclusiv din grădinile familiale“.
Declin constant al pomiculturii românești
În 1990, România avea 124.249.207 de pomi fructiferi, din care: pruni – 44.661.130 de bucăți, meri – 49.877.408, peri – 5.199.046, piersici – 5.881.956, cireși și vișini – 8.891.290, caiși și zarzări – 4.702.178, nuci – 2.070.372, alți pomi – 2.965.827. Numărul total al pomilor a scăzut cu 40% în 2017, ajungând la 75.279.182 bucăți. Declinul a fost unul constant, în niciun an din cei 27 analizați nefiind mai puțini pomi, per total, decât în 2017.
Nici la măr n-a fost o altă evoluție, descreșterea fiind treptată, astfel că în 2017 numărul de meri a scăzut la 25.304.145 de bucăți. La prun numărul a ajuns, în 2017, la 34.591.325 de bucăți (scădere de 22,57%). Și producția totală de fructe a scăzut în consecință, de la 1.453.007 tone, în 1990, la 1.058.494 de tone, în 2017. Singurul indicator care înregistrează o creștere este la producția medie, aceasta fiind de 12 kg/pom, în 1990, și de 14 kg/pom, în 2017.
Ca suprafață totală de livezi și pepiniere pomicole, în 1990 România avea 313.389 ha de plantații pomicole, iar în 2014 (ultimul din baza de date a INS) – 196.941 ha, scăderea fiind de 37,16%. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai mari suprafețe cultivate cu pomi fructiferi sunt în Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și Nord-Vest.
Producții de fructe pe județe
În Atlasul statistic pus la dispoziție tot de INS (hartă și grafice), în 2016 județele Argeș și Dâmbovița, cu o producție totală de fructe de 121.749 tone, respectiv 117.799 tone, sunt cele mai mari producătoare de fructe din țară. Urmează, la mare distanță, județele Vălcea (71.443 tone), Buzău (55.101), Satu Mare (52.970), Maramureș (50.483). Pe specii, un top al celor mai mari producții în 2016, pe județe, arată în felul următor:
- prun: Argeș – 67.238 tone, Vâlcea – 46.598 tone, Dâmbovița – 44.416 tone, Buzău – 30.932 tone;
- măr: Dâmbovița – 61.688 tone, Argeș – 39.453 tone, Bistrița Năsăud – 35.150 tone, Maramureș – 33.162 tone;
- păr: Dâmbovița – 3.689 tone, Argeș – 3.208 tone, Suceava – 2.762 tone, Buzău – 2.700 tone;
- cireș și vișin: Iași – 7.565 tone, Vaslui – 2.857 tone, Botoșani – 2.458 tone, Buzău – 23.15 tone și Galați – 2.141 tone;
- piersic: Constanța – 3.128 tone, Timiș – 1.899 tone și Arad – 542 tone;
- nectarini: Constanța – 177 tone, Cluj – 106 tone și Timiș – 76 tone;
- cais și zarzăr: Constanța – 3.787 tone, Olt-3.196 tone, Bihor – 1.877 tone și Brăila – 1.820 tone.
Maria BOGDAN