cemrom doloflor

Peste 3 milioane de euro investiţi într-o fermă de sturioni

Share Button

sturioniÎn mod normal te gândeşti că proprietarul unei afaceri demarate în piscicultură şi-a terminat studiile în domeniu sau măcar are ceva cunoştinţe despre ce înseamnă înfiinţarea unei ferme de creştere intensivă a peştelui şi nu orice peşte, ci a sturionului. Nu este şi cazul omului de afaceri pe care l-am cunoscut la Bihor conducând cu multă pricepere o adevărată fermă integrată. În ecuaţia acestuia au valorat mai mult ideea afacerii, curajul şi banii, partea tehnică a fermei lăsând-o pe mâna specialiştilor şi a angajaţilor, pescari amatori recalificaţi la locul de muncă.

Din construcţii în piscicultură

Până să ajungem la peşte, trebuie spus că totul a demarat în anul 2010, pe amplasamentul unei foste balastiere exploatate chiar de firma de construcţii a omului de afaceri Gheorghe Voja. Acesta recunoaşte că s-a aventurat în realizarea acestui proiect fără să cunoască domeniul. „Am avut curaj să intru într-un domeniu despre care nu ştiam nimic, nu aveam nici măcar cunoştinţe minime. Eu nu sunt nici inginer constructor, specializarea mea de bază fiind de inginer electro­mecanic. Dar, aşa cum am început în construcţii, la fel am procedat şi cu pescăria. Am avut totuşi alături oameni pe care m-am putut sprijini“, spune Voja.

Ideea afacerii a venit în mod firesc, susţine afaceristul, pentru că în urma escavaţiilor s-a format un lac de aproximativ 7 hectare. Odată cu acest proiect piscicol, lacul a fost extins, iar acum atinge 8 hectare. Iniţial acesta a fost populat cu crap, în cantităţi mici, folosind ca mijloc de agrement, la sfârşit de săptămână, pentru personalul angajat. Dar, aflând de existenţa unor programe operaţionale de finanţare a sectorului piscicol, proprietarul s-a gândit să acceseze o astfel de măsură şi a reuşit. Proiectul care urma să asigure tot fluxul baltă – procesare – valorificare s-a finalizat în 2012. „Atunci a fost închis un prim ciclu. Am adus puiet din Ungaria, în primă fază nisetru siberian şi nisetru rusesc. Apoi, cu ajutorul unui specialist în creşterea sturionilor, am ajuns la această specie“, îşi aminteşte Voja.

Creştere intensivă pentru obţinerea caviarului şi nu numai

De fapt proiectul a fost conceput în două etape. În primă etapă sturion, iar în a doua, păstrăv. Urmează să se facă încercări de creştere a păstrăvului, dar proiectul principal de la incubaţie până la procesare vizează sturionul.

Ferma se bazează pe un sistem recirculant, o hală închisă în care se află bazinele cu puiet de creştere care este adus la greutatea de 2-3 kg, ceea ce necesită 2-3 ani şi lacul în care se află vivierele, cuştile în care sunt mutaţi peştii ajunşi la 2-3 kg, până la maturitate. „Aceasta înseamnă, de exemplu, pentru nisetru, caviar, 5-6 ani, prin asta înţelegând că după această perioadă ajungem la producţia de bază, caviarul“, ne lămureşte Gheorghe Voja.

În felul acesta ferma ajunge să producă circa 40 de tone de sturion anual. În ceea ce priveşte valorificarea, proprietarul fermei s-a gândit la două modalităţi: „Două treimi la export şi o treime o păstrăm pentru a aduce peştii la maturitate. Am preferat exportul pentru că pe piaţa internă nu există cerere, la ora actuală. În schimb, la extern am început să fim cunoscuţi şi ni se oferă un preţ destul de bun“, afirmă Voja.

Tot de la dumnealui am aflat că peştele viu care are de la 2 kg în sus pleacă spre Elveţia. Afacerea nu se opreşte aici, pentru că proprietarul încearcă să valorifice totul din peşte. „Având în vedere costurile mari de creştere, încercăm să limităm pierderile valorificând totul. Ne-am propus chiar valorificarea pielii de peşte. Am intrat deja în legătură cu o tăbăcărie din Bucureşti interesată de pielea de sturion. Aceasta are o calitate foarte bună, din ea se pot confecţiona obiecte de marochinărie deosebite – poşete, încălţăminte etc.

Provocările afacerii

Problema este că 2 ani, timp în care peştele ajunge la greutatea optimă de valorificare, ferma trebuie să susţină costurile de creştere, destul de ridicate, chiar mai mari decât au fost estimate.

Primul element pe lista cheltuielilor – furajele. „Folosim un furaj special, este cel mai bun, dar şi preţul este pe măsură“, declară omul de afaceri.

Apoi, asigurarea oxigenului în apă, pentru care s-a creat un întreg sistem. „Oxigenul este cea mai importantă problemă. Dar avem un rezervor-tampon, un recipient mare de oxigen lichid sub presiune şi un sistem automatizat de oxigenare în fiecare bazin“, adaugă Voja. Acest parametru este monitorizat permanent de un computer, iar atunci când oxigenul scade sub 10% faţă de limita stabilită pentru fiecare bazin şi în funcţie de numărul de peşti pe mc, se introduce automat oxigen. Nici măcar resturile furajere nu alterează calitatea apei pentru că pe fundul bazinului există o pompă, un sistem de aspirare care preia apa murdară şi o expulzează într-un lac biologic, populat cu crap şi alte specii mai puţin pretenţioase. În plus, apa din bazine este schimbată la 2 ore, ceea ce înseamnă 80 mc schimbaţi, un debit uriaş prin care se asigură calitatea apei. Practic, în primă etapă are loc o filtrare mecanică printr-un filtru-tobă, apoi partea grosieră intră într-un filtru biologic, care constituie inima instalaţiei de purificare a apei. De aici apa revine într-un bazin de pompare, de unde este trimisă către bazinele de creştere. Între filtrul biologic şi bazinul de pompare există montate filtre ultraviolete cu rol de distrugere a bacteriilor şi impurităţilor.

Întregul sistem care asigură creşterea sturionului, alături de alte investiţii precum secţia de procesare unde are loc eviscerarea, filetarea şi ambalarea produsului finit, dotată şi ea cu camere de depozitare, cameră frigorifică, secţie de depozitare a deşeurilor, afumătoare, a ridicat investiţia la peste 3,4 milioane de euro. Nu a fost uşor pentru că, încă de la început, s-a trecut prin filtrul birocratic al obţinerii autorizaţiilor de tot felul, iar acum activitatea este permanent monitorizată atât printr-un autocontrol, analize efectuate în laboratoriul propriu, cât şi de către autorităţi. DSVSA supraveghează nu doar partea de creştere a peştelui prin analize care să ateste calitatea apei, ci şi unitatea de procesare.

O afacere complexă care îşi continuă evoluţia cu noi obiective. „La început, neavând experienţă, am importat puiet, dar acum ne propunem să realizăm aici întregul proces, de la incubaţie până la procesare. Pe parcurs am învăţat multe, dar cu siguranţă mai sunt multe de învăţat, căci nu este chiar aşa de simplă această tehnologie“, ne-a asigurat Gheorghe Voja înainte de a ne despărţi.

Patricia Alexandra POP

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.