fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Oficial ONU. Falimentul României, o chestiune de timp

Share Button

Nu știm cu siguranță dacă România ca țară se află într-un soi de faliment (moral, spiritual etc.), dar cu siguranță economia românească da. De fapt, aceasta a dispărut de ani buni, fiind „înlocuită“ de companiile străine. Și nu puțini sunt cei care consideră că, în acest moment, România nu este altceva decât o colonie aflată la dispoziția străinătății. Iar toate semnele arată că așa este. Pentru că altfel nu se explică de ce statul român a dat ajutoare de stat (tribut) unor mari companii străine, în condițiile în care respectivele companii oricum își externalizează profitul. Adică aportul companiilor străine, cu mici excepții, la bugetul de stat este infim raportat la profit. Nu este vorba de vreo idee naționalistă a unei Românii falimentate de străini așa aiurea. Ci de crunta realitate a unui plan bine stabilit. Realitate confirmată de un om care știe bine ce spune…

Totul este de vânzare

Este vorba de Călin Georgescu, directorul Executiv în cadrul Organizației Națiunilor Unite la serviciul care elaborează Indicele Global al Sustenabilității. Într-un interviu pe care l-a acordat televiziunii publice, Georgescu face o analiză la rece a societății românești sub toate aspectele… O analiză rece și care ar trebui să ne dea serios de gândit. În interviu, Călin Georgescu a spus, printre altele, că România este tratată precum o mină de aur de către alte „entități“ și este exploatată până când țara va da faliment. Conform acestuia, falimentul României este o chestiune de timp. Astfel, Călin Georgescu afirmă că, „în ultimii 26 de ani, România a suferit pierderi mai mari decât în perioada care s-a scurs de la Ștefan cel Mare și până în 1989. Trăim într-o formă anticulturală, s-a pierdut rușinea. Și s-a pierdut rușinea pentru că lichelele și lacheii de serviciu și-au văzut visul cu ochii: cozile de topor au devenit topoare după 1989 și au vândut pe mărgele de plastic întreaga țară. România a fost vândută de cei care au preluat puterea în 1989 și apoi și-au dat-o unul altuia timp de 26 de ani. Au vândut-o cu bună știință, România nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație. Capitalul străin este cel care deține puterea, peste 60% din activele țării, peste 50% din profit și, ceea ce este cel mai grav, stăpânește pârghiile strategice, de condus, ale țării: industria de petrol, gaze, distribuția de energie nu ne mai aparțin. Industria ca atare, marile întreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României. Cel mai grav e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la putere, pe vremea când erau miniștri ai Agriculturii. Pădurile, apele se vând. Totul este de vânzare. Mai puțin sufletul românesc și eu pe asta mă bazez. Sufletul românesc va triumfa“, a arătat reprezentantul ONU.

1 trilion de euro „sifonați“

„România este o mină, din care se scoate, în fiecare zi, din decembrie 1989 încoace, aur. Și când nu va mai fi aur, mina se va închide. Falimentul este o chestiune de probabilitate matematică pentru România (…) În acest fel, în 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta cu certitudine, peste 1 trilion (1.000.000.000.000) de euro. (…) De aceea pot să spun că România nu mai e un stat, ci o corporație condusă de străini. România nu mai deține nimic. (…) În primul rând este un fenomen global. Ne naștem cu toții din iubire și intrăm într-o mare manipulare, în care nu există democrație, ci doar corectitudine politică. La nivel mondial. Menționez că sclavagismul nu a dispărut, ci doar e o altă formă. România a ajuns aici pentru că e într-un haos bine calculat. De fapt, comportamentul companiilor străine este tipic celor cu mentalitate de „stăpâni“. Și, culmea, comporta­mentul autorităților române le-a încurajat această atitudine, în special în ultimii 10-15 ani. Drept dovadă, în „Top X“ companii din România nu mai există nicio firmă românească 100% (nu vorbim aici de firmele cu nume românesc, dar cu acționariat majoritar străin). Pentru că, din aproape 2.000 de mari companii românești existente în 1990, acum nu prea mai există niciuna. S-a mers și mai departe, brandurile românești au fost efectiv „interzise“ de marile multinaționale – „algocalmin-ul“ fiind un exemplu emblematic în acest sens.

Doar un exemplu de țeapă

O mare companie petrolieră americană, care s-a retras recent de pe piața românească, a tras o țeapă statului român de 1,4 miliarde de dolari prin neplata dărilor către statul român. Este vorba de sumele aferente lucrărilor neefectuate în cadrul a trei perimetre concesionate pentru explorarea și exploatarea de gaze de șist. Și asta nu e o invenție a presei, ci o spune un Raport de audit al performanței privind concesionarea resurselor minerale ale țării în perioada 2011-2015 realizat de Curtea de Conturi. Cităm din raport… „În perioada auditată, încetarea acordurilor petroliere a fost realizată la inițiativa titularilor prin renunțare la acestea. Astfel au fost emise 11 decizii ale președintelui ANRM (Agenția Națională pentru Resurse Minerale) de încetare a concesiunii activităților petroliere, în unele cazuri titularii au virat la bugetul de stat contravaloarea lucrărilor neefectuate în sumă totală de 12.225.720 euro și 240.000 dolari. Au fost constatate cazuri de solicitări de renunțare la acorduri petroliere prin renunțarea de către titularii de acorduri petroliere, fără a fi realizate programele minime de lucrări prevăzute în acordurile petroliere și fără să fie virată la bugetul statului contravaloarea acestor lucrări. Astfel, în cadrul perimetrelor Adamclisi, Vama Veche și Costinești, titularul acordului petrolier (…) a notificat ANRM în anul 2015 cu privire la renunțarea la acordurile petroliere încheiate în anul 2012, fără a fi de acord cu virarea la bugetul statului a sumelor aferente lucrărilor neefectuate. ANRM a procedat la verificarea documentelor prezentate de titular în executarea acordurilor petroliere, constatând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în sensul efectuării lucrărilor prevăzute în programul minim de explorare“, se spune în raport. Iar exemplele de acest fel pot continua la nesfârșit, dar sub forma altor „contracte“ încheiate de „alte“ companii…

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 6-7

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.