O afacere în expansiune

Familia Liţu, de la poalele Rarăului, a început în 1992 să-şi valorifice singură producţia de lapte din gospodărie construind o mică fabrică de procesare. După 16 ani, cu ajutorul unei finanţări SAPARD, afacerea s-a extins. Astăzi ei se gândesc ca, pe lângă ferma de vaci cu lapte, să mai facă una de vaci pentru carne şi să investească în agroturism pentru a completa veniturile familiei şi a prezenta turiştilor tradiţiile de la stânele din Bucovina.

Stâna turistică, o atracţie pentru excursionişti

Spiridon şi Maria Liţu din Câmpulung Moldovenesc sunt cunoscuţi ca primii lăptari din zonă, care în anul 1992 au început să fabrice produse lactate şi să colecteze lapte de la oameni. Mica făbricuţă funcţionează şi acum, retehnologizată, producând smântână, unt, caşcaval, caş şi urdă. Lângă aceasta a fost amenajată o livadă cu pomi fructiferi, iar stâna turistică va fi terminată în curând, fiind un loc de popas al turiştilor în drumul spre Rarău, pentru a degusta produse tradiţionale.

„Cei care ajung în zonă vor putea mânca balmoş, o cupă de jintiţă caldă, brânză şi urdă proaspătă. Vrem să le arătăm turiştilor cum se mănâncă la o stână din Bucovina. Vom avea şi câteva camere pentru cazare, pentru că dorim să ştie cum se îngrijeşte un animal, cum se prelucrează laptele şi tot ce se face la stână. Pe lângă produse specifice stânii, avem găini, iepuri, vaci, porci, animale care pot fi valorificate în agroturism“, ne-a spus Maria Liţu, administratorul S.C. Liţu Prodcom.

În colţul stânii deja se prepară urda. Zerul se fierbe într-o cupă de inox, la foc molcom, şi este amestecat continuu. De la Iftimie Liţu am aflat reţeta: „Se pune zerul la fiert, când spumează un pic turnăm lapte, cam 30 de oca. Când începe să fiarbă, punem zerul acru ca să taie. Fiertura aceasta de deasupra este urda. Trebuie fiartă, învârtită, după care se pune în strecurătoare pentru scurs. Tatăl meu a făcut urdă timp de 30 de ani, de la el am învăţat şi am şi eu peste 35 de ani de când fac urdă.“

O investiţie SAPARD a dus la reuşita afacerii

În fermă sunt 40 de vaci cu lapte şi 47 de capete de tineret bovin. Vacile cu lapte sunt „cazate“ într-un grajd care asigură toate condiţiile pentru a obţine un lapte conform, iar tineretul bovin are „domiciliul“ într-o altă locaţie. Mulsul este mecanic, sala de muls fiind în sistem brăduţ. Prin conducte laptele ajunge în tancurile de răcire, cu capacităţi de 2.500 şi 1.000 de litri, fără a intra în contact cu aerul. Înainte de a începe mulsul, fermierii trec pe la vestiarele dotate cu duş. Într-o laterală a grajdului este un spaţiu amenajat pentru medicul veterinar, aici fiind şi medicamentele necesare în caz de urgenţă şi un laborator pentru controlul calităţii laptelui şi a furajelor. În grajd, un plug raclor îndepărtează permanent bălegarul care este depozitat într-o cuvă betonată şi folosit în totalitate pentru fertilizarea naturală a păşunilor.

Lângă grajduri ferma are dormitoare pentru angajaţi dotate cu televizoare, frigider, congelator, bucătărie şi băi. Depozitul de furaje este amenajat pe compartimente: silozul care este nelipsit în hrana vacilor cu lapte Holstein, baloţi cu fân şi otavă adunată de pe terenurile proprietatea familiei şi magazia cu furaje concentrate.

„Ferma nouă am făcut-o lângă tarlaua bunicilor pe care am păstrat-o pentru că de aici am pornit. A fost o investiţie făcută prin SAPARD, de aproape 16 miliarde de lei vechi şi dată în exploatare în 2008. Cofinanţarea de 6 miliarde am asigurat-o printr-un împrumut în bancă. Sperăm să terminăm peste doi ani cu aceste rate pentru a ne putea dezvolta. Vrem să facem un adăpost pentru vaci de carne şi să achiziţionăm câteva zeci de exemplare de Angus, pentru că nu sunt pretenţioase şi se adaptează uşor la zonă.

În urmă cu 6 ani am adus din Germania 30 de juninci de lapte, vaci productive, unele dând şi în prezent peste 40 de litri de lapte. Alături de furaje, concentrate, apă curată de izvor şi multă dragoste, intervenim cu săruri minerale, calciu şi tot ce le trebuie acestor văcuţe. Pe lângă laptele obţinut în fermă, mai colectăm lapte din trei sate pentru unitatea de procesare, care la 1 octombrie 2014 împlineşte 22 de ani de funcţionare. Alături de noi, de această fermă se ocupă şi cei doi fii, ingineri zootehnişti“, ne-a spus Maria Liţu.

„Viitorul copiilor este tot în zootehnie“

Fermierii încearcă să menţină rasa pură pentru lapte, fiind atenţi cu însămânţarea. „Practicăm mai mult însămânţarea artificială şi doar în cazuri excepţionale folosim monta naturală. Viţeii îi ţinem trei săptămâni în această fermă, după care îi ducem în alt adăpost. Vitele sunt scoase la păşune pe munte şi astfel se obţine lapte de calitate. Avem 80 hectare de teren arendat unde ducem văcuţele vara. Tineretul mascul îl ţinem la Câmpulung, unde avem 20 hectare de teren“, ne-a mărturisit Maria Liţu.

Alături de părinţi, de fermă se ocupă inginerul zootehnist Nicu Liţu. Spune că zona este bună din punctul de vedere al pajiştilor, dar este greu accesibilă din cauza drumului. Pentru a avea profit trebuie să se extindă, are proiecte pentru tineri fermieri sub 35 de ani, dar nu este eligibil pentru că întreaga afacere este garanţie pentru creditul din 2008, din care a achitat cea mai mare parte şi nici nu mai doreşte să mai facă credite.

Fiul lui, Cezar Ionuţ, are 12 ani şi vine mereu la fermă cu bunicii, pentru că iubeşte animalele. „Animalele sunt şi ele fiinţe, aşteaptă să fie îngrijite, dădăcite. Eu vreau să mă fac medic veterinar pentru a ajuta aceste animale când au nevoie. Întâi am vrut să mă fac fermier ca tata, dar am constatat că aceste animale au nevoie din când în când de un veterinar şi cred că ar fi mai bine pentru familie să am această meserie. Tata şi bunicii s-ar bucura că i-aş ajuta când ar avea nevoie“, a precizat Cezar.

Spiridon Liţu a fost mecanic de locomotivă, dar în urmă cu 20 de ani a ajuns la concluzia că este mai bine să fii fermier. Spune că agricultura românească ar avea numai de câştigat dacă ar prelua modelul fermei germane, unde utilaje care nu se găsesc la fermă şi de care ai nevoie le găseşti la asociaţia din care faci parte sau la primărie. „Acolo asociaţiile, primăriile, toate instituţiile din agricultură îi ajută pe cei care lucrează pământul sau fac zootehnie. Cineva se ocupă să asigure fermierilor tot ce au nevoie. Asta s-ar fi putut face şi la noi prin Camerele Agricole, dar acum, prin noua organizare, din aceste instituţii au dispărut şi specialiştii“, ne-a spus Spiridon Liţu.

Silviu BUCULEI