Noi „configuraţii“ în sistemul climatic 2021-2050

Lumea se află în faţa unor schimbări meteorologice care presupun adaptare din mers.

Frecvenţa şi intensitatea fenomenelor meteo periculoase a crescut, iar episoadele cu temperaturi extreme, alternanţele precipitaţiilor abundente cu perioadele secetoase sunt tot mai întâlnite. În acest context, scenariul privind clima globală anunţă noi configuraţii, susţine dna Alexandra Mateescu, director executiv Administraţia Naţională de Meteorologie.

Temperatura va continua să crească anual

– Prin prisma experienţei dvs., ne puteţi spune dacă s-a accelerat cumva ritmul schimbărilor climatice la nivel global?

– Datele istorice indică o creştere evidentă a temperaturii medii anuale a aerului. Spre exemplu, ultimul Raport al IPCC publicat în 2013 indică o creştere a temperaturii medii globale a aerului cu 0,85°C în perioada 1880 şi până în 2012. În Europa, temperatura medie a crescut mai mult, cu aproape 1°C, tendinţa cea mai accentuată semnalându-se în ultimele decenii. Şi la nivelul României datele indică o creştere a temperaturii medii anuale cu 0,5°C în ultimii 30 de ani. În istoria măsurătorilor, cei mai călduroşi 14 ani s-au înregistrat în acest secol, anul 2014 fiind din acest punct de vedere pe prima poziţie la nivel mondial. În România, 14 cei mai călduroşi ani s-au produs în intervalul 2000-2014. Excepţie a făcut anul 2005, iar în top a fost 2007. Începând cu 1901 şi până în prezent, în fiecare deceniu s-au produs de la unul până la patru ani extrem de secetoşi sau ploioşi. Cel mai mare număr de ani secetoşi, cinci mai exact, a fost în deceniul 2001-2010. Perioadele cu precipitaţii abundente, spre exemplu 2004-2005, primăvara şi vara 2006, vara 2008, vara 2010, primăvara şi toamna 2013, primăvara şi vara 2014 au înregistrat, de asemenea, o frecvenţă crescută în ultimii ani. Alternanţa perioadelor secetoase urmate de intervale ploioase este din ce în ce mai evidentă. Se remarcă totuşi perioade secetoase mai frecvente în lunile de vară asociate cu valuri de căldură intense care determină accentuarea stresului hidric şi termic în lunile critice sub aspectul cerinţelor faţă de factorii climatici la culturile agricole. Vorbim, de asemenea, şi de zone agricole vulnerabile la fenomenul de secetă pedologică cu diferite grade de intensitate, cele mai expuse fiind arealele din sudul, sud-estul, estul şi vestul României, când în perioadele cu cerinţe maxime faţă de apă ale plantelor agricole, cum ar fi lunile iulie-august, valorile conţinutului de umiditate din sol înregistrează valori specifice stării de secetă extremă şi puternică.

Adaptarea, o genetică mai bună a soiurilor şi hibrizilor

– Agricultura este primul sector afectat. Pe termen lung, care va fi impactul schimbărilor climatice asupra ei?

– Toate fenomenele meteo extreme au efecte severe asupra proceselor vegetative ale culturilor agricole. Influenţa asupra acestora este determinată de durata şi intensitatea lor. De aceea, adaptarea va trebui să ia în considerare elementele tehnologice şi obiective sub aspectul îmbunătăţirii caracteristicilor genetice la soiuri şi hibrizi. Din punctul de vedere al tehnologiilor, cele mai importante măsuri sunt cele referitoare la modificarea datei de semănat şi adaptarea lucrărilor de pregătire a terenurilor şi a datei însămânţărilor la rezerva de apă din sol, precum şi structura culturilor sau succesiunea acestora. Sub aspectul caracteristicilor genetice trebuie să luăm în considerare abordările referitoare la creşterea rezistenţei sau toleranţa la temperaturile extreme şi secetă, precocitatea, rezistenţa la boli şi dăunători, capacitatea de producţie. Toate acestea trebuie aplicate în practică împreună pentru a avea rezultate bune care să conducă la maximizarea profitului şi, implicit, la diminuarea semnificativă a pierderilor ca urmare a riscurilor climatice.

Decalaje ale datelor de semănat

– Aţi făcut referire la adaptarea practicilor agricole la noile condiţii meteo.

– Din punct de vedere ştiinţific, modelele agrometeorologice bazate pe simulări privind modificarea datei de semănat indică schimbări viitoare în acest sens. Spre exemplu, simulările efectuate la staţii agrometeorologice din sudul şi sud-estul României indică decalaje ale datelor de semănat la culturile de grâu de toamnă şi porumb pentru perioada 2021-2050, comparativ cu perioada actuală (1961-1990). La grâu perioada optimă de semănat recomandată pentru 2021-2050 este cuprinsă între 20 octombrie – 10 noiembrie, faţă de intervalul optim actual cuprins între 25 septembrie – 25 octombrie. Aşadar, semănatul se va putea desfăşura la o dată mai târzie faţă de perioada actuală. La porumb, proiecţiile indică date optime de semănat mai timpurii faţă de perioada curentă, și anume: 25 martie – 10 aprilie pentru decada 2021-2050, comparativ cu intervalul cuprins între 1-25 aprilie, interval considerat optim pentru perioada 1961-1990. Trebuie luată în considerare şi optimizarea duratei de vegetaţie a speciilor agricole prin precocitatea soiurilor şi hibrizilor. Modelele de simulare a creşterii şi dezvoltării plantelor pot sugera informaţii privind comportarea genotipurilor în condiţii pedoclimatice diferite în scopul identificării intervalelor de precocitate optimă care pot pune în valoare potenţialul productiv şi stabilitatea recoltelor în fiecare an agricol. Sigur că cercetarea în acest domeniu va putea contribui concret la rezultate benefice pentru practicieni deoarece neres­pectarea tehnologiilor şi lipsa adaptării vor determina pierderi de producţie majore în contextul în care proiecţiile scenariilor climatice viitoare sugerează o creştere în continuare a intensităţii şi frecvenţei fenomenelor meteo periculoase, precum şi o accentuare la nivel regional a variabilităţii parametrilor climatici.

Raportul Grupului Interguvernamental De Experţi Asupra Schimbării Climatice publicat în 2013 arată o creştere în ultimele decenii cu peste 40% a cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă faţă de perioada preindustrială, care contribuie la intensificarea efectului de seră şi la schimbări sub care imprimă noi configuraţii în evoluţia sistemului climatic. Sigur că şi o serie de activităţi umane au influenţat evoluţia climatică, cele mai importante fiind datorate industrializării şi utilizării masive a combustibililor fosili.

Rezultatele modelelor numerice indică creşterea temperaturii aerului pentru perioada 2021-2050 cu 0,5 până la 1,5°C, în funcţie de evoluţia concentraţiilor gazelor cu efect de seră. Pentru sfârşitul secolului valorile sunt chiar mai mari, de peste 2,0°C şi chiar 4,5°C în cazul scenariului RCP 8,5. Sub aspectul precipitaţiilor, variabilitatea în timp şi spaţiu va fi din ce în ce mai evidentă, accentuându-se semnificativ şi contrastele regionale.

Laura ZMARANDA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email