Mutanţii care ne înconjoară

Share Button

Microorganismele modificate genetic sunt de mai mult timp prezente în viaţa noastră! Mutanţii transgenici, care îi obsedează astăzi pe cei care îi plasează în sfera otrăvurilor alimentaţiei zilelor noastre, îşi au originea în cele mai străvechi timpuri. La începuturile lor, acestea au fost folosite în domeniul medical, pentru ca apoi să fie asimilate de industriile producătoare de enzime şi alimente. Incredibil, disputa nonştiinţifică pe această temă a apărut în ultimii 10-15 ani, când oamenii de ştiinţă au produs primele plante transgenice. Primii contestatari scoşi la înaintare au fost organizaţiile aşa-zis ecologiste, susţinute de către imperiile petrodolarilor, care au intuit pericolul diminuării drastice a afacerilor lor în sectorul agroalimentar, cu deosebire în cel vegetal.

Cercetările ştiinţifice, precum şi specialiştii care răspund de siguranţa alimentară a omenirii au dovedit că aditivii pe bază de lizină, treonină şi triptofan sau enzime servesc la ameliorarea valorii nutritive a furajelor (fitaze, Bglucananze, arabinoxilanaze, proteinaze, celulaze etc.) şi sunt produse astăzi din microorganisme modificate genetic în condiţii de maximă garanţie. Ei demonstrează că producerea de microorganisme este o cale economică care respectă întocmai mediul înconjurător.  Mai mult, aceştia susţin că, în viitorul apropiat, dezvoltarea agrocarburanţilor durabili necesită dezvoltarea a numeroase microorganisme modificate genetic capabile nu numai să transforme eficace materiile (plante de cultură, paie, rumeguş, resturi vegetale) în carburanţi, dar să şi valorifice produsele secundare obţinute în urma acestor operaţiuni de fermentare.

Ofensiva împotriva chimicalelor

Este cunoscut faptul că există două tipuri de plante transgenice cultivate, şi anume cele care au o rezistenţă sporită la atacul insectelor şi cele rezistente (tolerante) la erbicide. Trei motive majore pot explica această situaţie: dificultatea foarte mare de a modifica rapid caracterul fiziologic al plantei, strategia producătorilor de plante transgenice şi reacţia virulentă împotriva organismelor modificate genetic care a dus la blocarea noilor aplicaţii, în special a celor utilizate în producerea de furaje pentru animale.

Atacul insectelor poate duce la pierderi importante de producţie de până la 15%, chiar dacă se aplică tratamente contra acestora. Cum plantele nu au rezistenţă la atacul insectelor, agricultorii utilizează insecticide pentru protejarea culturilor lor. Tratamentele chimice bazate pe insecticide au o eficacitate limitată (insectele pot fi în galerii) şi variabilă în funcţie de condiţiile climatice. În plus, substanţele utilizate sunt periculoase pentru mediu: ele distrug fără discernământ toate populaţiile de insecte prezente în cultură. Totodată, acestea se acumulează în sol, ducând la poluarea acestuia (la bumbac se efectuează 15-20 tratamente într-un an) şi, în final, ele sunt periculoase pentru om în cazul manipulării.

Adevărul despre micotoxine

În cazul plantelor transgenice, acestea produc o proteină vegetală care este toxică numai pentru anumite familii de insecte (lepidoptere, coleoptere). Rezultatul folosirii lor este reprezentat de o mai bună protecţie a culturii, indiferent de condiţiile climatice, precum şi de distrugerea insectelor dăunătoare agriculturii. În cazul porumbului, absenţa galeriilor din tulpină se traduce printr-o dezvoltare foarte redusă a fusariozei sau prin obţinerea unui produs mult mai „curat“, cu un conţinut în micotoxine extrem de redus. Se ştie că micotoxinele pot fi foarte periculoase pentru sănătatea oamenilor, acestea fiind cancerigene.

În anul 2003, în Marea Britanie, o varietate de porumb dulce obţinut prin tehnologii biologice a fost retras din comerţ pentru că, chipurile, avea un conţinut mare de micotoxine. Este cunoscut faptul că transproteina nu se acumulează în seminţele de porumb, singura parte din plantă care este consumată de om. În plus, testele pe şobolani, pasări, oi, bovine nu au scos în evidenţă niciun efect asupra sănătăţii lor, altele decât cele care apar în cazul consumului de plante convenţionale.

În cazul aplicării tehnologiei actuale, riscul pentru mediu există, ţinând cont de faptul că populaţiile de insecte devin din ce în ce mai rezistente şi mai bine adaptate la tratamentele efectuate. Pentru a limita ruperea lanţului trofic, se propune cultivarea a până la 20% din suprafaţă cu plante convenţionale, iar restul de 80% să fie cultivate cu plante transgenice.

Secolul XXI se confruntă cu două probleme majore foarte strâns legate între ele, şi anume: încălzirea globală şi creşterea exponenţială a populaţiei mondiale. Biotehnologiile vor fi indispensabile, în viitor, pentru a hrăni lumea şi pentru a respecta şi proteja mediul înconjurător.

Dr. Ing. Daniel BOTĂNOIU

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *