Lanţurile scurte de producţie, tendinţa în Europa. Nu şi în România

Spre deosebire de români, vest-europenii sunt mult mai interesaţi de provenienţa alimentelor pe care le pun pe masă şi, în consecinţă, sunt mult mai aplecaţi către stabilirea trasabilităţii şi a stimulării lanţurilor scurte de producţie dintre fermier şi consumator.

Cu alte cuvinte, la noi este încă dificil să aflăm informații esențiale despre un produs – unde exact a fost obţinut, cu ce tehnologii sau ce traseu a urmat până să ajungă în farfurie.

„Am fost vizitat de o delegație de străini care au vrut neapărat să comande într-un restaurant din București brânză de producție locală. Când au cerut asta, l-au pus în dificultate pe chelner, care nu știa dacă brânza pe care o aveau în meniu este românească sau de import ori cine o produce. Au fost surprinși să constate acest lucru, pentru că în Occident o asemenea situaţie nu se întâlneşte“, a spus Tiberiu Cazcioc, președintele Asociaţiei Grupul de Inițiativă „Radu Anton Roman.“

România se află încă în faza conștientizării fenomenului care nu poate lua amploare decât atunci când românii vor da o mai mare importanță calității alimentelor pe care le consumă.

„La noi este vorba, în primul rând, despre conștientizarea fenomenului. De câțiva ani se practică lanțul alimentar scurt, dar nu cu metodă. S-a făcut un prim pas prin organizarea de piețe volante în marile orașe. Există tineri care cultivă legume de calitate, cu tehnologii ecologice chiar lângă București, care au o liste de clienți cărora le livrează producția“, a continuat Cazacioc.

Scurtarea lanțurilor de producție, stimularea micilor producători și o mai bună urmărire a trasabilității au o serie de implicații pozitive, dincolo de calitatea mai bună și de prospețimea alimentelor.

„O mare exploatație, prin natura organizării ei, folosește forță de muncă mai puțină, pe când o fermă mică poate angrena întreaga familie, patru-cinci oameni, reducând astfel șomajul în mediul rural. Pe de altă parte, agricultura neindustrială este mai puțin poluantă. În cazul lanțurilor alimentare lungi avem poluare multă pentru că plimbi produsul 2.000 km, pe când, dacă-l produci mai aproape de casă, îl duci imediat la piață“, a punctat președintele Asociației Grupul de Inițiativă „Radu Anton Roman.“

„Patriotismul“ agricol

Avantajele micilor exploatații nu sunt însă doar de natură strict economică.

„Omul își poate păstra obiceiurile, cu alte cuvine există beneficii necuantificabile, cum ar fi componenta culturală. Nu numai că știm de unde provine produsul, dar, prin lanțuri scurte de producție, este stimulată și dimensiunea culturală. În Franța am întâlnit un caz clar de trasabilitate, de identificare a originii geografice a unui produs și, în același timp, de patriotism local. Pe aeroportul Charles de Gaulle am cumpărat un şniţel de porc pe care scria că animalul a fost crescut și sacrificat în Franța. Se creează o legătură sentimentală cu produsul, care nu apare în lanțurile alimentare lungi, unde produsul este perceput ca un simplu lucru. Până la urmă este vorba despre patriotism în materie de agricultură“, a conchis Cazacioc.

El admite, totuși, că modelul economic de agricultură industrială nu poate fi aplicat peste tot pentru că există tot felul de factori care descurajează acest tip de exploatație pe scară largă – care țin de natura solului, de particularitățile economice ale zonei, de posibilitățile de comasare a terenurilor. Cu alte cuvinte, agricultura industrială și cea tradițională nu se exclud.

Bani ar fi, lipseşte organizarea

Primul pas în crearea lanțurilor scurte de producție trebuie făcut chiar de către micii producători.

„Tendința în Europa este filiera scurtă pe trei direcții – proaspăt, local și de sezon. În Europa, această mișcare este susținută de numeroase asociații și grupuri de producători. Mai mult, Comisia Europeană va da bani din 2014 pentru încurajarea lanțurilor scurte de producție, pentru ca fermierii să se organizeze. La noi, nu există organizații care să susțină această idee, care este foarte răspândită în Occident. De exemplu, iniţiativa «Coşul Verde» a plecat din Japonia, a fost importată în Franța și în restul Europei pentru ca, în final, să ajungă și în România“, a arătat Cazacioc.

Potrivit unui raport al Eco Ruralis, pentru crearea lanțurilor scurte de producție și stimularea micilor fermieri este nevoie ca aceștia să poată conta pe sprijinul guvernului, în ciuda lobby-ului puternic al marilor corporații pentru agricultura industrială. În plus, este nevoie de „o bună și loială cooperare“ cu întreprinderile implicate în agricultură, industria alimentară și distribuție.

Fermierii, prinşi între furnizori şi clienţi

Alimentele nu sunt doar cultivate sau produse, ele trebuie, de asemenea, să fie procesate și vândute. Acest proces nu este limitat la agricultori, ci constituie un lanț economic lung. Şi poziţia agricultorilor în acest lanț este departe de a fi ideală, potrivit Eco Ruralis. Potrivit statisticilor, la nivel mondial, 1,35 miliarde de fermieri sunt „captivi“ între furnizorii și clienții lor din cauza a doi factori: pe de o parte industrializarea accelerată a agriculturii, care îi face pe fermieri tot mai dependenți de factorii externi, respectiv creșterea puterii economice a corporațiilor care activează în agricultură care, treptat, ajung să aibă, prin fuziuni și achiziții, adevărate poziții de monopol.

În multe țări, cele mai mari cinci companii de distribuție răspund de 60-80% din totalul de distribuție.

În Europa, doar aproximativ 110 manageri responsabili cu aprovizionarea, angajați de lanțuri de supermarketuri, acționează ca intermediari între cei 3,2 milioane de agricultori și 160 milioane de consumatori. Este vorba despre acele companii multinaționale de la input și de la output-ul final, care sufocă agricultorii.

Potrivit Eco Ruralis, corporațiile din agrobusiness se folosesc de poziția lor privilegiată pe piață pentru a-și lărgi domeniul de acțiune, în detrimentul agricultorilor, care au fost făcuți dependenți de ele și care nu au cale de ieșire.

Furnizorii cresc prețurile, iar clienții le scad, forțând astfel scăderea prețurilor de vânzare ale agricultorilor. Rezultatul este trist prin faptul că agricultorii pierd controlul asupra propriilor vieți, conchide raportul Eco Ruralis.

Soluţii pentru micii fermieri

Soluția pentru stimularea micilor exploatații și a lanțurilor scurte de producție ar fi ca industria de prelucrare și companiile de distribuție să fie interesate să facă afaceri cu micii fermieri, agricultorii și organizațiile de producători să se conformeze cu nevoile rezonabile ale pieței alimentare moderne și ale societăților comerciale de pe aceste piețe, adoptarea de politici îndreptate către micul producător și, nu în ultimul rând, schimbarea mentalității consumatorilor și orientarea acestora către produse ecologice sănătoase.

Marius ŞERBAN