În ferma lui Gheorghe Alexandru, agricultura este o provocare continuă, dar cu satisfacții pe măsură
De faptul că în agricultură poți excela doar dacă ești pasionat de acest domeniu m-am convins încă de la primele vizite pe care le-am făcut în ferme. Bineînțeles că nu este suficientă doar această caracteristică, este nevoie de mult mai multe lucruri: de cunoștințe agronomice, de echipamente, de persoane care să te ajute, dar și de răbdare pentru că în fiecare sezon un fermier poate spune că este liniștit doar după recoltare. Toate aceste convingeri mi-au fost reconfirmate atunci când am vizitat ferma domnului Gheorghe Alexandru. Ce-i drept, îi cunoșteam performanțele, l-am întâlnit în cadrul diverselor conferințe, chiar și atunci când a fost recompensat cu „Porumbul de aur“ pentru rezultatele obținute anul trecut. Însă, cu toate acestea, abia atunci când am mers în județul Ialomița, în propria lui fermă, am reușit să-i cunosc cu adevărat activitatea.
De la stat, la prestări de servicii în privat
L-am găsit pe domnul Alexandru alături de echipa lui în stația de mecanizare, acolo unde verificau utilajele care nu peste mult timp aveau să intre la recoltat. Chiar dacă știm că în această perioadă unui fermier îi este aproape imposibil să-și acorde o pauză, dumnealui a făcut acest lucru tocmai pentru a ne prezenta ferma, dar mai ales culturile. Am aflat faptul că de profesie este inginer mecanic agricol, a terminat facultatea la București în anul 1975, iar ultimul său loc de muncă la stat a fost la Stația de Mecanizare a Agriculturii Slobozia (SMA), unde a fost director între anii 1984-1992. Atunci a decis că este momentul să treacă pe cont propriu. „În ’92 când am înțeles care o să fie poziția societății și a relațiilor sociale, am demisionat și am început o activitate pe cont propriu. Am început cu ceea ce știam să fac, prestări de servicii în agricultură. Am cumpărat cu credite 2 tractoare, erau avantajoase la acel moment, mai că nu-mi vine să cred când mă uit în urmă. Apoi, alături de colegul meu, Gheorghe Gutium de la Bărăganu, am început să modificăm niște combine de ricin și le-am făcut combine de porumb cu care ne deplasăm la diferite unități agricole. Tot atunci am mai luat un credit de 10 miloane și am cumpărat 10 tractoare, alte mașini și echipamente.
Cu această bază am început să prestez lucrări, am avut un client principal, care în 2-3 ani și-a achiziționat utilajele necesare și ca el și alții și astfel piața s-a îngustat. Am căutat permanent clienți, am ajuns să lucrez chiar și în zona Fălticeniului, deci destul de departe de casă“, a spus fermierul.
De la prestări de servicii, la creșterea puilor
În anul 1996, Gheorghe Alexandru a trecut la creșterea puilor, a înființat o fermă cu 120.000 de capete de pui pe serie și un abator, ajunsese să aibă o afacere aproape integrată și se gândea chiar să se ocupe și de reproducție, deci să-și mărească afacerea. Însă, din cauza unor probleme de sănătate, în 1998 a trebuit să reducă efortul fizic și astfel a renunțat la acest segment al agriculturii. Însă pasiunea pentru acest domeniu nu l-a ținut departe de glie, cum se spune, iar odată cu desființarea IAS-urilor a luat pământ în arendă. „Începând cu 2000 am luat mai multe parcele în arendă și astăzi lucrez 3.400 ha de teren în județele Ialomița și Călărași. Între timp, o parte dintre terenuri le-am și achiziționat. Și aici iar am un regret când mă gândesc cu ce prețuri s-au vândut primele terenuri și cât de puțină importanță acordam, nu numai eu, ci și alți fermieri, achiziției de terenuri. Poate și din cauza banilor, acum ne mirăm că au fost străini care au cumpărat terenuri! Ei au făcut acest lucru pentru că au știut că e momentul. Veneau din altă lume, aveau altă experiență și alte resurse și așa au venit la punct ochit, punct lovit, cum se spune. Au cumpărat cu 200-300 de dolari hectarul și unii dintre ei îl vând acum la noi în zonă cu 8.000-10.000 de euro“, a mai adăugat agricultorul.
Utilajele, spațiile de depozitare și personalul – elementele de neînlocuit
Încă din momentul în care am ajuns în ferma de la Ghimpați mi-au atras atenția silozurile, un semn de investiție din partea fermierului, dar totodată un semn al siguranței în ceea ce privește veniturile din fermă. Însă, înainte de a construi silozurile, fermierul a achiziționat mai multe hale ce au aparținut unei ferme de porci. Mai întâi acolo a fost ferma de păsări, mai apoi au fost amenajate magaziile, iar în prezent în cele 7 încăperi pot fi depozitate 15.000 de tone de cereale. „În ceea ce privește silozurile, prima baterie de 8 silozuri de câte 1.200 metri cubi fiecare am construit-o în 2011, iar următoarele 4 silozuri, de 3.400 metri cubi fiecare, le-am construit în 2015, astfel celor 15.000 de tone pe care le pot depozita în hale li s-au mai adăugat alte 22.000 în silozuri“, a punctat Alexandru.
Și în ceea ce privește utilajele fermierul ialomițean este mulțumit. Are în acest moment 5 combine New Holland din seria CX pe care a început să le achiziționeze începând din 2003. Tractoarele sunt tot marca New Holland și dispune de mai multe exemplare, începând de la 100 CP până la 540 CP. „Pe lângă cele 9 tractoare New Holland, mai am 2 Fendturi de peste 300 CP, dar și un New Holland vechi și un John Deere, dar pe acestea din urmă nu le mai folosesc decât la transport“, a adăugat fermierul.
În ferma domnului Alexandru muncesc 30 de persoane, dintre care 15 tractoriști, pe care fermierul îi numește „băieți foarte buni“. Mai mult decât atât, fermierul susține că nu are probleme de personal și îi place să creadă că formează împreună o familie și nu se așteaptă niciodată la surprize neplăcute. „Relația cu ei este foarte importantă pentru că în mare parte din timp un tractorist este singur pe câmp, el, tractorul și pământul și, dacă nu este responsabil, tu ca fermier nu ai cum să îl controlezi permanent să vezi ce face. De aceea spun că relația trebuie să fie neapărat una bună. Dacă tu îți respecți angajații și ei te respectă la rândul lor“, a completat Gheorghe Alexandru.
Conștient fiind de faptul că de unul singur nu le poate face pe toate, fermierul are grijă în mod special de angajații săi. A înființat acum mai bine de 20 de ani o cantină unde ia masa la prânz împreună cu cea de-a doua familie. În campanie, atunci când efortul pe care trebuie să îl depună fiecare este mult mai mare, iar căldurile aproape insuportabile, pune la dispoziție și o gustare de seară angajaților. Un lucru care m-a impresionat, și pe care l-am aflat inițial de la unul dintre angajați, este faptul că toți salariații care au copii studenți primesc o bursă specială. „Poate nu ar trebui să spun acest lucru, dar până la urmă consider că este ceva normal. Faptul că le ofer studenților o bursă nu implică niciun fel de obligație, vreau doar să le fie lor și părinților mai ușor și astfel să poată profesa în viitor în sectorul în care doresc“, a mai punctat agricultorul.
Pe lângă cele 3.400 ha de cultură mare, domnul Alexandru a înființat și o livadă, 2 solarii, câteva rânduri de struguri, toate acestea pentru ca la cantină să poată fi gătite preparate din legume proaspete și toți angajații să aibă pe masă și fructe în sezon. Deocamdată spune că este un hobby, mai învăță și această meserie, că nu se știe niciodată când va fi nevoit să treacă de această parte a agriculturii. De acest sector se ocupă mai mult ginerele dumnealui, Daniel Donisei, inginer agronom de meserie și directorul tehnic al fermei.
Un alt aspect pentru care fermierul este apreciat este relația cu arendatorii și asta datorită faptului că mereu a urmărit să le ofere un pic mai mult față de ce acordă alți fermieri. „Majoritatea proprietarilor de teren cu care colaborez sunt de la oraș, de aceea le plătesc cash valoarea arendei, după ce se scad impoziturile ș.a.m.d. Valoarea trece de 800 de lei/ha, iar dacă ar fi să socotim la valoarea cerealelor, de exemplu, ar fi în jur de 1.500 kg/ha de grâu“, a mai spus Alexandru.
Tehnologii de cultură
Despre tehnologiile de cultură folosite în fermă am vorbit cu domnul Daniel Donisei, care a precizat că „facem doar agricultură convenţională“. Până la sfârșitul lunii iunie, atunci când am vizitat ferma, culturile arătau foarte bine, lucru care evident îi mulțumea.
„La floarea-soarelui am ales un hibrid de la Syngenta – NK Brio – pe care l-am semănat
într-o densitate de 70.000 boabe germinabile/ha. Folosim o tehnologie convențională: începem cu arătura care se execută din toamnă, aplicăm îngrășăminte, facem o lucrare cu combinatorul, apoi semănăm și aplicăm tratamentele de rigoare în vegetație. Trebuie să avem grijă la aplicarea produselor contra Tanymecusului cu care avem mari probleme primăvara, de aceea și sămânța o tratăm cu substanțe specifice. Înainte să apară capitolul aplicăm un erbicid și un fungicid. Cultivăm acest hibrid de mulți ani cu producții medii de 4.500 kg/ha“, a declarat directorul tehnic Somalex.
În ceea ce privește grâul, pe cele 845 de hectare sunt semănate mai multe soiuri. Cea mai mare suprafață este însămânțată cu soiul românesc Glosa. Apoi un soi franțuzesc de la Limagrain, Apaș, Exotic. „Mai avem și 2 soiuri pe care le cultivăm de mai puțin timp, Solehio și Miranda, care sunt încă în testări. În acest an, cel mai bine a rezistat Apașul, a rămas mare parte din suprafețe în picioare, apoi Exoticul, care a căzut mai puțin, 20-30% din totalul suprafeței însămânțate. Glosa este un pic mai sensibil la cădere, tot încercăm prin diverse modalități să stopăm acestă problemă. În momentul de față cred că, la cum se prezintă culturile vom avea o medie de 8 t/ha“, a mai specificat Donisei.
La porumb, paleta de hibrizi este mult mai amplă, însă toți se încadrează între 410-470 FAO. „Am semănat hibrizi de la mai multe companii, dar în principal de la Pioneer, Monsanto și KWS. Semănăm aproximativ 72.000 de boabe/ha, iar în primăvară trebuie să avem grijă să rezolvăm problema Tanymecusului prin aplicarea de insecticide, apoi aplicăm ierbicide pentru buruienile graminee și dicotile, iar înainte de a ieși spicul aplicăm un insecticid și un fungicid. La rapiță cred că vom avea o medie de 4.700 kg/ha. Una peste alta, a fost un an agricol bun, nu ne plângem, au fost ceva probleme în primăvară, dar rezultatele credem că vor fi bune“, a conchis directorul tehnic.
Gheorghe Alexandru: „Sunt mulțumit de ce am realizat până acum, asta fără discuție. Le spun prietenilor chiar și acum: «E vremea recoltutului și nici nu-mi vine să cred că ieșim din curte cu toate combinele și mijloacele de transport, mergem pe câmp, recoltăm și doar atât facem». Față de vremea în care eram director la SMA, când făceam o coloană de tractoare, combine, remorci cu piese de schimb, de ateliere mobile și o armată de oameni pentru a ține în funcțiune utilajele, este o diferență extraordinară în ceea ce privește fiabilitatea utilajelor. Îmi aduc aminte că la o secție de mecanizare înainte de ’90 aproape zilnic trebuia reparat motorul unei combine și-l reparam acolo unde se strica și, chiar de era soarele puternic de puteai prăji ouă pe capotă, noi ne făceam treaba. Cred că dacă s-ar repeta treburile și ar trebui să lucrăm cu aceleași utilaje n-am mai prinde picior de tractorist pe câmpia noastră.“
Larissa SOFRON
Revista Agrobusiness nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 14-15-16
