Gazele din creiere
Se pare că anul 2024 va fi unul cel puțin… ciudat.
De obicei, la începutul fiecărui an, omul, indiferent de caracter, încearcă să arate, să manifeste un optimism mai exagerat sau mai moderat… Anul acesta, cel puțin în ianuarie și februarie, lumea a „debordat“ de pesimism. Cu foarte puține excepții, marea majoritate a oamenilor, de la politicieni la vedete sau oameni simpli – care își mai expun părerile pe pagini de Internet, toți sunt foarte moderați în a-și expune măcar o mică rază de optimism. Și, pe bună dreptate…
În afară de războaie și zvonuri despre războaie, de revolte ce s-au întins în întreaga Europă sau de dezastrul climatic, lumea nu mai vede și aude nimic. Iar oamenii simt că 2024 poate fi sau cel puțin are potențialul de a fi un an de cotitură în istoria Pământului. Adevărul este că, de când cu pandemia, civilizația contemporană s-a schimbat radical. Această schimbare s-a manifestat concret printr-o divizare a societății în două mari fracțiuni… Prima ia de bun tot ce spune narativul oficial – de partid și de stat, iar a doua fracțiune pune la îndoială totul, sugerând calea opusă.
Cei din primul grup fac tot posibilul să salveze planeta cu orice preț, pe care o consideră suprapopulată și în pragul colapsului climatic… Cei din al doilea grup arată cu degetul înspre aceștia, acuzându-i că nu au toate țiglele pe casă. Problema cu cei din grupul „eco“ e că, în numele a ce consideră ei bine, distrug și denaturează orice adevăr considerat perfect valid până să înceapă nebunia…
Cei din al doilea grup și-au cam pierdut răbdarea și au început să cam iasă în stradă și să facă orice sacrificiu din simplul motiv că, cel puțin așa consideră, au pierdut tot, inclusiv valorile morale de bază. În opinia lor, asta înseamnă inclusiv distrugerea inocenței copiilor prin noile politici de educație școlară. Se spune chiar că ideologia occidentală a fost cuprinsă, în numele liberalismului, de un fel de febră comunistă. Problema e că, dacă ideologia comunistă avea în centrul atenției omul, mai precis „crearea omului nou“ și a „viitorului de aur“, actuala ideologie uită cu totul de om, considerându-l în fapt, „o jertfă“ pe „altarul“ schimbărilor climatice. Iar dușmanul de clasă este perfidul dioxid de carbon, prezent în toate aspectele digestiei omului sau animalului.
Curios fapt, dar nimeni nu precizează că, în realitate, „mare dușman“ este „oxigenul“ fără de care vegetația de pe Terra nu ar putea trăi. Vorbește cineva de împăduriri? Nu… Vorbește cineva de defrișările lacome din Amazon, considerat „plămânul planetei“? Nu… Dacă disperarea era reală, nu ar fi trebuit să vedem o politică coerentă de împădurire la nivel mondial? O revigorare a vegetației terestre? Cu siguranță că da! Se pare că nu atât CO2 este scopul nebuniei, cât dorința de impunere a unui autoritarism deșănțat, motivat de lăcomie. Și nu neapărat lăcomie de bani…
Probail că în viitorul nu prea îndepărtat conducerea de partid și de stat va imagina un dispozitiv pe care fiecare om îl va purta în zona părții dorsale, iar cu ajutorul acestuia vei fi taxat pentru fiecare emisie de carbon eliberată în atmosferă. Un fel de „taxă pe pârțuri“, dacă vreți… Și așa, ușor-ușor, oamenii se vor dezobișnui să mănânce alimente care produc gaze, alimente care, mai mult ca sigur, vor fi chiar interzise.
Nimic nu mai pare să aibă sens în zilele noastre… Un lucru se știe sigur sau cel puțin, înțelepții îl știu: înainte de orice schimbare majoră la nivel planetar există o perioadă de haos total… Haos pe care îl experimentăm, cu toții, acum…
Bogdan PANȚURU
