Error humanum est, perseverare diabolicum

Nu sunt și nu am fost niciodată un nostalgic al epocii comuniste. Pentru că nu am de ce… Țin minte și acum discuțiile interminabile din adolescență cu diferiți prieteni, amici, colegi în care argumentam că e o tâmpenie să încerci să implementezi comunismul în țări în curs de dezvoltare, așa cum erau la vremea respectivă țările din Europa Centrală și de Est. Pentru că, citisem eu, comunismul poate fi implementat doar în țările care au atins faza maximă de dezvoltare a capitalismului, adică imperialismul. Or, nicio țară din lume în care s-a implementat orânduirea bazată pe „puterea populară“ nu atinsese un asemenea grad de dezvoltare. Cam astea erau argumentele de atunci. Și cam așa era… Numai că…

Numai că a venit Revoluția – capitalistă, i-am putea spune, din anii ’90. O avalanșă de obiecte, libertate de mișcare și de expresie a năvălit pur și simplu în partea asta a Europei. Cei mai înțelepți spuneau pe atunci că „principalul scop al revoluțiilor din Europa centrală și de Est este crearea de piețe de desfacere pentru statele occidentale“. Nu i-a luat nimeni în seamă.

Au mai trecut 10 ani… Anii 2000 au stat sub zodia noilor tehnologii, a telefoniei mobile în special și a mobilității în general. Alte capete luminate au spus că, „dacă vrei să vezi cine face politica într-o țară, uită-te la interesele economice din spate…“ Cu alte cuvinte, nu mai există clasă politică, ci doar interesele economice ale companiilor. Dar lumea era prea ocupată cu distracțiile ca să mai audă asemenea voci…

A trecut 20 de ani… După 2009, tehnologia a cucerit definitiv Occidentul. A apărut ideea de Internet al lucrurilor (IoT) care părea că va avea un cuvânt tot mai greu de spus în viețile locuitorilor Terrei. Dar, totodată, oamenii de știință au observat că, în deceniul trecut, pentru prima oară în istoria consemnată, s-a observant la populație o scădere a coeficientului mediu de inteligență. Cu alte cuvinte, pe măsură ce mașinile devin mai inteligente și se ocupă de viața oamenilor oamenii se tâmpesc din simplul motiv că nu mai au motiv să „lupte“ cu viața. Pentru că mașinile (cică) o fac în locul lor. Un lucru ciudat (pentru necunoscători) s-a petrecut la finele deceniului trecut. Mai mulți oficiali europeni au participat, în cadrul unei festivități, la o ceremonie unde l-au omagiat pe… Karl Marx. Presa a semnalat asta, dar nu a interesat mai pe nimeni.

Uimit de ce se întâmplă în lume, în special în Occident, și mă refer aici la noile doctrine „politice“, am decis să mai răsfoiesc puțin Capitalul lui Marx, poate îmi pică vreo fisă. Și mi-a picat, nu o fisă, ci tot telefonul…

Ce spune, de fapt, Karl Marx când vorbește de instaurarea noii ordini economice și sociale? Păi spune așa: „Comunismul va apărea în cea mai dezvoltată ţară capitalistă a lumii, în mod paşnic, prin concentrarea la vârf a capitalurilor în transnaţionalele care depăşesc statul, statul devenind un duşman.“ Nu-i așa că lucrurile se limpezesc? Să le luăm pe rând… Care e considerată a fi cea mai dezvoltată țară capitalistă? Cred că știți fără să vă spun eu… Mai departe – „va apărea în mod pașnic“… Prin alegeri, oare? Apoi se spune că procesul se va termina când la vârf se vor concentra capitalurile transnaționale. Sună cunoscut? La final se arată că statul va deveni un dușman… Începe să se vadă și asta, nu? Ironia e că a trebuit să treacă atâția amar de ani ca să înțelegem cu adevărat ce a vrut Marx să spună. Și culmea e că acum se și cam pune în practică… Chiar dacă nu sesizăm asta…

Mai este posibil ca un „ceva“ care seamănă cu comunismul să mai apară? Cu siguranță că da… Prin Occident, pe undeva…  În partea asta a Europei e puțin probabil. Roata istoriei nu se învârte chiar atât de repede.

Potrivit definiției, „comunismul este ansamblul concepțiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea socială și edificarea unei societăți ideale, bazată pe abundență și egalitate“. Asta în teorie… Poate niște oameni „ideali“ ar pune așa ceva în practică… Poate… Dar cum oamenii, în actualul stadiu de evoluție, sunt ghidați de lăcomie, implementarea unui asemenea sistem s-ar numi genocid. Și nici

nu mai e nevoie de demonstrație. Istoria a demonstrat deja. Deci nu mai e nimic de demonstrat. Poate doar că lăcomia își poate pune multe măști. Foarte multe măști. Inclusiv pe cea a comunismului.

Bogdan PANȚURU